pişcotarii de presă

există un soi de angajaţi la ziare, reviste şi alte televiziuni buni la toate. apar pe la diverse conferinţe de presă şi în loc să se ascundă dau din ei, poate poate s-o auzi mai sus. se pare ca asta li se trage din ideea că e sănătos să pontezi pe un’ te duci.
ieri dimineaţă am fost la o conferinţă de presă dewspre medii de stocare. la un moment dat printre alte întrebări jmechere de tip atac la tot ce mişcă de la găină-n sus, apare un june cu oarece cestiuni din care reieşea că e pe lîngă subiect. intervin şi îi dau un răspuns zeflemitor. e adevărat că puteam să n-o fac, dar m-am săturat de minunăţiile emise de “reprezentanţii” presei de “specialitate” şi alte parastase.

ies liniştit comentînd cu alţi doi colegi şi apare împricinatul c-o falcă-n cer, cu una-n pămînt şi la mijloc c-o sarma. omul, mă rog, îşi ieşise din pepeni şi mă ameninţa cu bătaia. “băi umflatule, dacă mă vezi într-o sală să taci din gură!” îmi spuse duios handibelul. veni un coleg de-al lui să-şi ceară scuze, că infdividul o luase pe arătură la greu.e adevărat că nu-ţi cade bine să fii luat peste picior, dar de aici pînă la “îţi umplu capul de pumni” e cale lungă şi lapte bătut. în locul unei replici inteligente, în loc să bage la cap că nu aşa se vine la o conferinţă de presă, bipedul urlător e de părere că eu sunt de vină pentru lipsa lui de competenţă. el venise sireacu’ să înveţe, de parcă eram la şedinţe de tutoriale. lipsa de pregătire, violenţa, lipsa de caracter par să fie nişte trăsături comune într-un jurnalism din ce în ce mai tabloidizant. nu contează că te pricepi au ba, nu contează obiectivitatea opiniei, nu are nici-o importanţă faptul că un comentariu echilibrat şi impecabil profesional stau la baza unei strategii pe termen lung pentru o firmă. în românia zilelor noastre democrate contează să fii şmecher, “descurcăreţ”, lipsit de obraz. un pişcotar de presă e cel ce vine să dea din clanţă, să mînce la greu şi să-şi ia cadoul. în rest, ce va scrie, cum s-a făcut de doi lei sunt lucruri lipsite de importanţă.îl asigur pe distinsul meu “coleg” că voi continua să-mi bat joc de indivizii care ne fac de rîs, de cei care se pricep la toate şi mai ales de cei care ameninţă cu bătaia. sunt curios dacă la puşcărie îi va fi mai bine decît în redacţie.