Bourdain în ţara caselor moi

În Cotidianul un articol bine documentat. Interesante sunt şi comentariile. Cred că avem de-nvăţat de la aşa ceva, iar nu de a sări înţepaţi cum avem obiceiul. Cine vede de obicei emisiunea ştie că omul nu se simte obligat şi nu e ipocrit. Imaginea ţării nu a fost deteriorată, pentru că nu suntem doar o poză în vitrina cu bibelouri, iar banii nu pot cumpăra chiar orice. Există emisiuni la Discovery (dacă nu mă-nşel) unde totul e butaforie. Mă refer la cele în care personajul principal e Conducătorul ţării respective. Nu mă mai uit la ele. Avem probleme de reprezentare pe care nu învăţăm să le stăpînim. Evident există o atracţie a sordidului, dar avem şi altfel de lucruri, care nu sunt doar carton. Mă-ndoiesc că e o coaliţie monstruasă contra. Alegerea stupidă a ghidului e treaba noastră. Nu aveam pe cineva competent? Cine a văzut filmul a spus doar că nu e chiar aşa de rău. Eu consider că a fost doar o problemă de prejudecăţi din partea noastră şi enervare din a lor.

Am fost acum cîţiva ani în Maramureş. Legenda cu care plecasem a fost călcata-n picioare la faţa locului. Oamenii nu rămîn în Muzeul Satului ca să fim noi mulţumiţi şi ca să avem pe unde plimba vizitatorii. Sunt vii şi se adaptează. Nu trebuie să se îmbrace “frumos”. O fac dacă aşa simt şi atmosfera e alta. Am întrebat agazda de ce fac acoperişuri de azbest. Pentru că sunt mai ieftine. Am mai întrebat dacă ştiau că pot duce la cancer. Ştia. Am tăcut.