cine ştie… cunoaşte
Scris de Dan Iancu pe martie 12, 2008
de vis de basm de petre ispirescu. ştirea e veche, mentalitatea şi mai şi, însă rămân uimit de fiecare dată cînd mi se servesc astfel de istorii unde complotistica e “măiestru” îmbîrligată cu argumentul suprem: “ştiu eu mai bine!” mai bine decît cine? decît ăia care stau acolo sau care au trăit acolo ceva vreme. seninătatea cu care un individ cu pretenţii ‘telectuale debitează inepţii e asemănătoare mai degrabă cu afirmaţiile unui autist decît ale unuia care chiar e cineva în domeniul său. există opinia cum că acolo unde e geniu e şi multă prostie, dar mă întreb de ce oare suferă aceşti indivizi care eludează evidenţa şi acceptă televizarea în direct a fantomelor la otv. altfel nu-mi închipui cum poţi să ingurgitezi imbecilităţi.
“haios” era că la franţuzi la tv (tv5, cred) ăia se distrau şi erau departe de a-şi pune mîinile-n cap. e adevărat că poţi trata ironic orice, dar depinde ce fel de ironie e şi mai ales care e subiectul ei. în cazul de faţă subiectul nu era prostia vedetei franceze, ci “inocenţa” ei. mă rog putea să fie due cente, deşi ar fi cam scump pentru prestaţia ei.
pe de altă parte la noi e o sumă de bălării cu care suntem învăţaţi din şcoală. de exemplu că americanii sunt inculţi. în general cam orice popor are procentul său de incultură derivat de modul în care se vede acolo folosul. la noi pe vremea cînd se făcea “cultură generală” la greu, erai mîndru că ştiam aproape orice capitală a unui stat african. nu-mi aduc aminte să fi învăţat capitalele statelor din compoziţia sua. oricum ar fi o elena udrea e scoasă-n faţă, chiar dacă habar nu are ce şi cum cu norvegia, deşi funcţia i-ar fi cerut-o. acum se mai naşte încă o stea politică pe firmament, elena lu’ tăticu. nu e ea academician doctor inginer, dar ţine-aproape. un tată iubitor ar fi ascuns-o, da’ prezidentu’ a cedat nervos capriciilor (nu ştim precis ale cui sunt) şi a cocoţat manechina în fruntea tineretului ascultător pdl-ist. de ce? habar nu are nimeni. pesemne că dacă muri dan iosif să nu se simtă lipsa agramaţilor în viaţa politică. îl aveam pe almanahe, totuşi. nu e de ajuns.
e adevărat că un supercult nu prea se-nghesuie la foncţii dacă ştie că e în plus. problema vedetelor e că nu se simt în plus în niciun domeniu. ce dacă nu se pricep? au timp să-nveţe bărbieria pe capul nostru. franţuzoaica va plăti destul de scump imbecila-i declaraţie, şi aşa e normal. mă întreb cînd aiuritorii noştri de profesie vor plăti? pesemne că la paştele cailor.



martie 13, 2008 at 4:45 pm
mdeh am gasit si eu opinii d-astea, dar era un sat izolat in munti, undeva prin tara, aveau oamenii scuze, cum naiba sa creada in aselenizare, cu mult mai familiare erau fantomele de pe la gara, moara si prin alte locuri agreabile
martie 13, 2008 at 9:06 pm
se pare ca franta e un sat izolat in munti…
martie 14, 2008 at 7:11 am
nu n umai la tara sunt astfel de balarii. mai vezi plimbindu-se si-n bucruresti in stare naturala. venisem din boston si m-am intilnit cu un fost coleg de servici, altfel om cultivat, ce mi-a tinut o prelegere despre america de era sa cad de pe scaun. asa ca…
martie 24, 2008 at 4:34 pm
Miturile si prejudecatile au mai multe sensuri. Germanii au spre exemplu in romania o suma de prejudecati pozitive nemeritate. E in natura noastra sa tregem concluzii pe baza unui set limitat de informatii, s-ar putea sa tina cumva de nevoia de certitudini sau de reconfirmare a superioriatii…
Cu poparele m-am lamurit acum ceva timp, e precum cu oamenii singulari, nu ii poti intelege cu adevarat decat cand ai trait cu/printre ei, in cazul popoarelor o cantitate de timp T variabila care sa includa discutiile si cunoasterea cel putin a urmatoarelor persoane din poporul respectiv: un instalator, un artist plastic, un functionar, un programator, o secretara, un chelner si un om de afaceri. Din T scazi T1 daca te-ai si casatorit/ai avut o relatie cu un bastinas.
martie 25, 2008 at 5:25 pm
Este adevarat ….nu am fost niciodata 100% de acord cu “americanii sunt inculti” .Chiar de curand am constientizat cati “americani” avem si noi.
martie 25, 2008 at 10:21 pm
oho, la greu