birkat ‘acoanim

fiindca noaptea a tinut aproape
cit inima mea pusa pe hirtia roz a acelor cu
cerneala si nici atunci nu ai incercat
sa pasesti in apele mele ce ti se
pareau volburate de tipat
caci precum urma mea in coapsele tale
asa mi-ai intors fetele tale fara de
numar din icnet si mi-ai pus in lacrimi speranta
caci precum tacerea atitor ani ai crezut
c-am sa te uit si-ai sa zaci
imbalsamindu-te-n blestemul limbii de foc
caci precum ura
ce se iveste in locul de dragoste
ai crezut in nefiinta mea
cel ce te-am facut precum esti neinfieratule

o doamne numai al meu in veacul veacurilor