gunoiul, cel mai vandabil produs de media

acu ceva vreme, cînd încă mai visam că dacă crapă ceauşescu noi vom fi ăi mai prima, îmi închipuiam că vor fi ziare normale unde să putem citi lucruri adevărate comentate de oameni deştepţi şi integri. desigur este o utopie ce spun, dar în acel timp utopia era pîinea cea de toate clipele. e adevărat că nu ne puteam închipui că decembrie 89 se va şi întîmpla. între timp am plecat si douăzecişidouiul cu pricina m-a prins tranşînd porci în ashkelon. în 90 cînd am venit prin ianuarie şi am văzut că “ăsta nu e tata” m-am mai dat jos din copacul speranţelor. aveam totuşi o bucurie amestecată cu uimire privind şedinţele cpun şi maldărele de ziare apărute. citeam enrom şi luam cu snopul. surprinderea era dată de mormanele de gunoi, de ură, de violenţa şi de minciuni. comploturi maximale la adresa ţărişoarei, etnii rezolvatoare de probleme, invenţii ce vor răsturna lumea etc. firav se arătau posibile seminţe ale unui jurnalism corect şi echidistant.

am mai venit în 91 şi atunci mi-am spus că nu am ce căuta aici. am revenit, cumva obligat de firea-mi căutătoare de catastrofe, în 97. recunosc că încă nu m-am obişnuit cu diferenţa dintre ce îmi doream şi ce se petrece. evident nu mai credeam într-o grădină a edenului, dar nici nu pot să-mi închipui de ce nu reuşim să creştem. o parte a mizeriei cotidiene e dată de mass-media, unde comercialul primează mult peste cotele normale sau ingerabile. e normal să nu purcedem la afaceri falimentare, dar aici afacerea trebuie să aibă profit dacă nu azi, măcar ieri…

oriunde sunt tabloide şi televiziuni de scandal, dar e o diferenţă majoră între ele şi cele decente. evident tot gunoiul are întîietate comercială, pentru că omul e la fel peste tot. problema apare cînd apre gunoiul în ce consideram pînă ieri lucru de calitate şi mai ales profesionist. am renunţat de mult timp să mai îmi iau ziare pe hîrtie, cel mult cînd merg cu trenul îmi cumpăr cîteva. o să renunţ şi la acest obicei, mai bine o carte. renunţ uşor uşor la ştiri, care nu mai sunt ştiri, aşa cum am renunţat să mă mai uit la liga lu’ mitică sau la jurnalele “sportive”. încep să devin nervos la titluri bombă şi la bătut apa-n piuă. sunt siderat de campania pro-brichetă şi de “argumentaţia” ce eludează esenţialul. mă lasă rece faptul că madam tăriceanu a cerut să fie fotografiată acasă pentru buletin, e ceva normal pentru soţia unui înalt demnitar. nu am de ce să treesalt de mîndrie cînd citesc “romania a umilit rusia”. însăşi esenţa sportului nu implică umilinţa, nu implică degradarea sau ruşinea. omenesc e să vrei să invingi şi să-ţi accepti invingerea dacă e cazul. valul acesta de “jurnalişti” post scînteia tineretului, mulţi dintre ei semidocţi, e “impresionant”. aseară am ascultat la o televiziune vorbindu-se de moartea neverosimilă a lui pruteanu. e neverosimil că un om moare? mde.

se pare că tabloidizarea e o cerere a goanei după profit. încep din ce în ce mai mult să nu mai cred nimic din ştirile relatate cu aplomb. de unde vom scoate totuşi cînd ne vom normaliza (oare?) o şcoală adevărată de jurnalism? una care să nu comenteze informaţia începînd cu titlul? habar nu am. eu nu mă simt comod în acest vîrtej. nu am ce alege şi rămîn cu din ce în ce mai puţine opţiuni. nu ar fi o problemă majoră pentru naţie, cum nu reprezintă nici căpşunăreala o problemă. pe de altă parte se tot vorbeşte de libertatea presei, ni se tot spune că numele consacrate luptă contra violenţei etc. realitatea nu e de loc aşa. ascunderea murdăriei sub preş e un obicei vechi la noi şi-mbătatul cu apă rece nu ne va ţine de cald vreodată.

exemple numerice:

“16 recorduri mondiale, doborâte de la lansarea noului costum de nataţie, la care şi-a adus aportul şi NASA”
“…la care Magdalena raspunde executind ritualurile romanesti funerare.”
“Au fost date uitării experienţele traumatizante trăite în trecut de fotbaliştii tricolori pe această arenă.”
“Naţionala tricoloră s-a întors la popor”
“Când ei văd şi aud de dimineaţă până-n noapte doar scene de groază, cu bătăi sângeroase, dar haioase, în care mortul învie, ca s-o ia de la capăt, nu pot trăi experienţa vieţii reale.“
şi mai ales o mostră de definiţie originală dată de un “crucişătorul presei româneşti”:
“Un raport este o lucrare cu caracter ştiinţific, bazată pe date verificate, prelucrate după regulile logicii.”

meci:
“VIDEO / Semedo aduce pe CFR în avantaj. Ofsaid?
Semedo dejoacă ieşirea la ofsaid a dinamoviştilor şi înscrie cu un şut la colţul scurt….”

tabloid? nuuuuuuuuuuuuu:
“PF Daniel a calcat strimb in post
Luxatia suferita duminica de Patriarh ar putea schimba agenda BOR pentru perioada urmatoare.”