vara,…

…vorba cuiva, a venit marţi pe la prînz. obositor anotimp într-un oraş obositor. nu cred că mult timp de-acu-nainte p-aci va fi mai putin stresant. poate naivă, oricum păguboasă, ideea că vine primăria guvernul preşedintele şi rezolvă, iar noi vom ţopăi fericiţi pe bulevarde, e măsura prelungirii unui comunism original cu ceva naţionalism de bon ton, care ne face să votăm toate prostiile pe internet, cu un pic de nesimţire balcanică şi cu o imensă doză orientală de eludare a timpului. a legere (mi-e lene şi nu mai caut diacriticele franţuzeşti) nu e o toleranţă faţă de semeni, ci o nesimţire faţă de ei şi de timpul impasibil la văicărelile noastre.

micile amănunte, trecerea pe lîngă rău, alunecarea în derizoriu sunt doar cîteva observaţii dintr-o lume anostă şi violentă atît cît poate. nu e vorba de lumea mahalalelor, pe care am cunoscut-o bine, dar şi de locuri unde te-ai aştepta la acurateţea logicii şi raportarea la pretinsa devenire europeană. mai deunăzi un articol, ce mi s-a părut corect, a declanşat o mîrlănească vijelie printre unii cititori. aflam surprins că respectivul nu era nici pe departe ceea ce se auzise în necrologul oficial fîlfîit pe la toate posturile şi redacţiile. nu numai că nu se discuta fondul articolului, dar autoarea era împroşcată cu lături de parcă ea ar fi ţopăit din partid în partid sau făcea spume la gură pentru cauze pierdute.

urmează o altă moarte, unde funeraliştii mediatici au fost ceva mai reţinuţi. am citit cu stupoare alte comentarii ce o improşcau pe autoarea articolului de mai sus fără nici-o legătură. îi las la o parte pe grafomanii de serviciu sau pe cei plecaţi cu sorcova. reacţii ciudate, desprinse dintr-o combinaţie letală caragiale-ionescu. şi nu e vorba numai de comentarii la articole sau bloguri. e parcă o alunecare într-un absurd burlesc unde mincinoşii fac conferinţe de presă, fraierii dau din gură si nimeni nu mută bolovanul din mijlocul drumului.