ţara caselor moi

se aşteaptă o margine

de unde lumea dă timpul prin cerc ca prin

gâturi unduite în sticlă o istorie

dactilografiată cu grijă la intrare îndemnuri de

a lua cu tine imagini ţara de sus cu coaja tare

dulceagă apusul e doar limpede stat de

vorbă o jumătate de oră colo şi înapoi poveşti despre

de demult bucureşti pe un petec de iarbă din faţa unui

bloc cu administrator şi plecaţi bă d’aci ţăranilor mirarea

de a nu mai fi intrarea prin case biserici lemnul tăiat

în amieze pe la ceasul când începe prohodul în vinerea

mare mai mulţi înşiraţi rânduri rânduri femeile

de-a stânga îmbrobodite ciopor bărbaţi tăcuţi soarele

unui ierusalim delurit peste apele izei