coastă umplută
- Vecineeeee, se aude de jos.
Scot capul pe geam curios să văd cine strigă. Cristi, casierul blocului, e pe alee.
- Nene Iancule, ce miroase aşa de bine?
- Vino dom’le sus şi ai să vezi.
Urcă repede, deschid uşa şi-l invit să ia loc pe un taburet în bucătărie. Deschid cuptorul aragazului să se uite. Face ochiimari pe deasupra ochelarilor şi se uită mirat la mine.
- Păi nu vezi? E coastă umplută, zic eu şi scot din frigider un vin alb tămîios şi sec. Pun pe masă nişte icre de crap şi m-apuc să toc nişte ceapă.
- Ce-i aia coastă umplută?
- Coastă de miel umplută cu umplutură de umplut…
- Faci mişto de mine, nene Iancule, şi mie-mi plouă-n gură. Nu e frumos să te iei de oameni pofticioşi.
- Ia cu icre. Nu aşa. Unge gros pe felia de pîine şi pune aşa în ceapa verde tocată mărunt să capeţi covoraş deasupra lor. Mestecă încet şi dă cu vin rece ca să…
- Hai, bre, las-o dracului…
- …poţi s-asculţi. Ţin-te de ea! Acu’ doar mesteci şi cum nu-i frumos să vorbeşti cu mîncarea-n gură vei asculta. Deci coastă umplută. Pregăteşti tocătură de drob, mie-mi place să pun nişte ficăţei de pasăre şi oarece pipote de pui la fiert pe lîngă miel, iar cînd toc bag verdeaţă la greu. Ceapă verde, usturoi verde, pătrunjel, mărar, busuioc, cimbru, başca piper negru aromat, sare, mă rog după gust. Iei ţambalul de miel, coastele adică nedesprinse una de alta, şi confecţionezi un buzunar cît mai larg pe exteriorul lor fără să perforezi nici într-o parte nici în alta. Umpli, coşi şi dai la cuptor, după cum vezi.
- Bună idee!
- Ţi-am zis să nu vorbeşti cu gura plină. Ai grijă de un strop de ulei de masline sau de nişte costiţă dacă preferi mai afumat. Tai feliile lungi şi le pui deasupra să-nvelească obiectul. La final bagi şi unul două pahare de vin…
- Alb?
- … roşu Cristi, zic impacientat. Ai grijă să nu fie neunsă că se usucă şi nu e de bine. Se mănîncă rece pe post de aperitiv sau în locul drobului.
- Deci ai rămas cu prapurele!
- Serios? Da’ Drobul ăsta cu ce-o fi-nvelit?, zic şi scot din frigider obiectul.
- Credeam că…
- Numai proştii cred, comuniştii verifică. Cam asta e. Dacă vrei vii luni, a doua zi de Paşte, că duminică-s la mama şi-ţi dau o felie.
- Cum adică felie?
- Simplu, tai de-a lungul coastei şi ai o felie. Acum gata cu explicaţiile. Aici nu toarnă nimeni, cum spunea Mircea Crişan?
Mi s-a facut brusc foame. Cand o punem de niste mititei ?
păi mai încolo, că acu’ vine cerful şi o să fie plin de “măricei”
domne nu suport mielul dar din reteta ta parca-as gusta un pic
da’ ar fi mers un avertisment cu “nu cititi inainte de pranz!”. sadism, dom’le!
oceania
pai prepar-o! e simplu şi la îndemîna oricui.
aciddu
după prînz rar cînd mai scriu. nu prea funcţionează la mine atunci decît lenea
Pai da! Ca de piftia facuta de bunica-mea n-o sa zici o vorba!!! Si totusi, ai mancat-o!!! Piftia, nu bunica! Desi…? Sa o sun? Pe bunica, nu pe piftia…
mda…era o invitatie la mincat bunica? prefer piftia de “pui”
Iar am o veste trista… Era de curcan!
de ce crezi ca am pus ghilimele?
Pai, nene Iancule…. vreti sa va spun cum fac eu friptura de miel? Daca tot a trecut Pastele…. Miel umplut se face si in Ardeal… vrei sa stii cum?
Hmmm…
pai zi, ce stai
Am zis… uita-te la mine, pe blog.
bine bre
alerg!