israel 60

כל עוד בלבב פנימה

נפש יהודי הומיה,
ולפאתי מזרח קדימה

עין לציון צופיה -

עוד לא אבדה תקותנו,
התקוה בת שנות אלפים,
להיות עם חופשי בארצנו
ארץ ציון וירושלים

acu ceva timp, aproape 21 de ani, plecam in israel sa vad unde voi emigra. o parte din mine a ramas acolo. in urma cu 12 ani eram in boston si luasem o parte din el cu mine. il mai am si acum.

29.

(printre turnurile cu numere, milioane de numere galbene, roz, triunghiuri şi stele)

sîmbăta în care mă plimb printre cei care ies de la sinagogă
haine periate cu grijă
bătrînul cu barbă albă care mă salută zîmbitor şi-i spun shalom, ca un bun găsit de pe alte meleaguri
copii care se joacă în sfîrşit
dumnezeul soarelui şi al zbînţuielii de mîna Tatălui grijuliu şi grav, nemaiputînd să ţină toate cele, prea puţine mîini, doamne, pentru atîta viaţă ce începe cu joacă
un milion şi jumătate
ţineţi minte, cel mai important număr al omului este un milion şi jumătate, sau măcar faceţi-vă ca ţineţi minte cînd vă voi duce acolo
lumînările printre care mergi şi numele picurate-n memoria celor care vor să-şi aducă aminte şi plîng, ei da,
plîng cum se plînge după ai tăi morţi cînd te atingi de amintirile lor lăsate, încă lăsate să fie
cuptoarele oamenilor
tehnologia arderii de tot
dumnezeu punînd în locul de jertfă un ied în locul lui Itzhak
omul repunînd un milion şi jumătate de itzhak pe piatra găsită,
şi cît de mult urăsc pietrele ce se oferă singure ca altar

iar străzile de aici pline de copii care ies în casa dumnezeirii ca joacă.

(bostonmylove)