ciorbă rădăuţeană

- Todi, am ajuns, m-am cazat şi îs liber.
- Dane, pare rău dar am oarece treabă şi pînă pe la trei, trei şi ceva nu ies.
- Spune-mi măcar unde să mă duc să mănînc ceva.
- Stai să-ntreb. Andrei un restaurant p-aci_
Îl aud pe Andrei, şeful de la FI®ESC, zicînd ceva, mi se dau indicaţii şi pornesc spre cîrciumă. Ajung la o terasă frumoasă, iau un loc la o masă liberă şi aştept. În sfîrşit apare o chelneriţă drăguţă şi-ntreb:
- Ce mi-aţi recomanda?
- Păi ciorbă rădăuţeană şi pui pe plată…
- Ciorba o iau, dar vreau şi nişte salată de vinete înainte şi o ceafă la gratar dup cu o salată de varză albă.
- De băut?
- O bere rece.
Vine berea şi înainte să termin pachetul de ţigări vine şi ciorba. La gust seamănă cu aia de burtă, iar ca aspect fix la fel. Bună, ce să mai zic. Cu un ardei iute şi dreasă ca lumea de acru e perfectă, mai ales ca se simte izul de usturoi. În rest salata de vinete a venit după şi era foarte rece, ceafa la grătar era uscată în tigaie, cartofii ţărăneşti de alaltăieri, iar salata de varza alba avea gust de săpun. Noroc că la nota de plată mi-a pus pîinea de două ori. N-am zis nimic, contrar obiceiului, pentru că era o zi frumoasă în Suceava, drept care nu am lăsat bacşiş.
Imagine Cup s-a finit, lumea a aplaudat mai mult sau mai puţin cîştigătorii şi a plecat în excursie la mînăstiri. Eu trebuia să iau trenul la Bucureşti aşa că mi s-a aranjat o masă la… Total Chagal, adică tot acolo. Mă rog. Am fost in pasă bună şi am zis că iau o ciorbă şi ce-o mai fi. De data asta povestea a fost alta. Masă rezervată, onoruri şi mîncarea impecabilă. Asta e.