miercuri, tot de dimineaţă

cu banca transilvania e la fel şi azi. o să mă duc după nouă să scot bani. mihaela, intretinerea, cablul, electrica. cam asta. mă gîndeam venind cu metroul la portretul robot al cititorului de tabloid.
nu cred că e uşor de făcut. surprizele se ţin lanţ. am văzut oameni decenţi răsfoind concentraţi paginile cu rahat. nu le puţea nimic. pantaloni de stofă, cămăşă, pantofi piele, geantă diplomat, tuns corect. ochelari comandaţă cu şnur, fardată, pantaloni negri sandale normale. ambii se golbau la pozele cu mutu-n pielea goală. îmi vine-n cap bloghistu’ de ieri cu ale lui cozi de vaci. a, da. pe vremea lui funar întrebai un clujean pe cine a votat. nu am prea întîlnit mulţi care să recunoască. e mai uşor cu tabloidul. de ce mă tot mir? cînd am scris unui redactor şef să-i spun despre păţania cu ilustrul jurnalist înfuriat nu am obţinut nici-o reacţie. ba nu. una singură. reclamatul mi-a răspuns zeflemitor: X nu ştie cine-i Agora… aşa e cu elitele.

ma-ndoiesc că se poate face un astfel de portret. şi pentru tabloid şi pentru oprescu. un anumit conservatorism afişat, dar am întîlnit oameni tineri cu bluze de la zara, analfabeţi, cunosc destui licenţiaţi, să mai continui? e dificil să nu judeci după exterior cînd aşa ai fost învăţat. nu haina-l face pe om e greu de digerat. şi mai greu de făptuit. am păţit-o şi eu. acum sunt într-o formă mai bună. ceva mai indiferent. poate pentru că sunt în general mai indiferent faţă de exterior. spre disperarea unora. mă rog.

să fac o recapitulare. pagina concurs asesoft, talonul de concurs, poze la tema lunii, radiografii, fac una panoramică ce să mai pierd timpul, octav la patru. cam asta e meniul azi. am mai citit grădina şi tot nu sunt şocat. de ce oare oamenii se şochează una două? sunt şocaţi de ce curat e în elveţia nu de ce murdar e aici. ciudat.

îmi place aerul dimineaţa. am mai spus-o.