noi, o jumătate de zeu

am să plec prin oraş la diverse abatoare şi cumpărături
de week-end. se vor momi mirosuri festive pe străzi zgomotoase,
labiile împînzitoare de vise îmi vor acoperii ochii cu craci prelungi şi indiferenţi,
iar paşii mei ridicînd prafu-n căldura aproape albastră o să tocească.

cînd lumina te desface de la ceafă, vertebră cu vertebră,
pielea răbdării se desparte-n două
ca o mare
de-a dreapta şi de-a stînga unui popor de clipe ce-aleargă dinspre acum.

(cuţitul măcelarului traversează vita
atîrnîndu-ne
jumătate cu jumătate
în cîrligele strălucitoare ale acestei veri.)

ai de ales între aparenţa interiorului şi vizitarea acvariului orăşenesc unde palmele tale se lipesc de geamul gros care ţine apa peştii şi despărţirea ta de atingeri. cum ai doar descrierea din dicţionar a tactilului a privirii a gustului amesteci dorinţa de a te sfîrşi (scurge, prelinge, curge) într-o umezeală caldă şi primitoare cu plimbarea-n oraşul la care nu mai ajungi. mirosul? trebuia şi el amintit? se poate. am uitat să fiu foarte precis, cum îţi pare ţie c-aş fi. dacă te desfaci din tine nu vei mai avea nici piele nici idea de simţ. de fapt nimic. nici pe mine. nici eu nu voi mai avea ceva. nici marea aia nu mai avea nimic, decît o şleahtă alergînd în capcană. parcă aş fi spintecat din tine. eu de-a dreapta

am să plec din oraş.