dacă aş putea prinde
imaginea din oglindă cît încă obrazul meu de-acolo nu mi-a sfîşiat ochii
ceva nemişcat
limpede
banal
fără tulburătoarea mea fugă dintr-un timp într-altul
aerul liniştit al deplasărilor inerente
atît de cristalizat
Filed under: life | Tagged: noi o jumatate de zeu, poezie
esti la poezie.ro?
nu. de ce as fi?