luminarile erau de sapte zile incheiate daca in sapte zile poate sa-ti
treaca nicicum nu mai pot vorbi nici peste ani de el fara ca sa mi se
intoarca pe dos amintirea de om sculat din somn in fata urletului
de ce tie de ce tu ingaimau si nici nu aveam cum sa le iau mirarea in palma
s-o strivesc de parca asta ar fi cit de mult iti sunt altceva decit tine de
parca din coasta mea nu s-ar fi prelins nimc decit zeama de cucuta
nici n-am lipit lozinci si nici n-am pus steagul in fata casei
eu, dumnezeule, nu te-am plins decit pe tine, atit de slab si nepieritor
ascuns in fata multimii ce-ti cere trupul
am mers la cumparaturi la fel ca si inainte platind canari si ace pentru
cintul meu insirat de-a lungul caii strajuite de rastigniti si nu ai mai
vrut sa ma asculti tu fiind imbalsamatul cint de tamiie calp si nesigur
de fapt cu ce drept?
Completat sub: art | Tagged: binecuvintare, birkat acoanim, poezie, psalm
viata – porti spre noi
spre un altceva ce suntem sau vrem sa fim
liberi!
pntru mine incepe sa se limpezeasca
Dumnezeu naste bucuria si viata, o hraneste si o ajuta sa evolueze frumos…restul e paganism crud si incet, restul e bigotism sau aiureli de necredinta, tot ce nu doare de bucurie nu e, ce doare pentru tre sa doara poate sa fie orice dar nimic adevarat, dumnezeu e libertatea inimii cand poti vedea dincolo de toate si te simti fericit, restul e … altceva
altceva de care am inceput sa fug sau sa ignor
ca sa pot trai
o bere cum e? si de ea fugi? dau eu una daca nu:)