flegmologia liberală

“Partidele se constituie în jurul doctrinelor şi al ideologiilor şi din acest punct de vedere există PNL şi o formaţiune care, chiar dacă nu-mi place, o respect, pentru că este realizată la fel, în jurul ideologiei social-democrate. Şi mai există o altă formaţiune de conjunctură, care nu are niciun fel de ideologie şi este o adunătură în jurul a ceea ce ştiţi şi care, după părerea mea, va avea o existenţă efemeră. Asta este situaţia şi aceasta este, după părerea mea, şi perspectiva” Călin Popescu Tăriceanu, prim-ministru găsit al României.

Al dreacului, domn Mitică! După o carieră de băiat fin pe podiumurile prezentărilor de modă, având accente de boem cu accidente de motocicletă şi fluturări de atitudine mai ceva ca o cârpă pe post de stindard, “domnul” Călin o ia pe arătura populistă a jargonului de mahala. În loc să-şi vadă bîrna de flegme din propriul ochi, “domnia” sa se dă specialist în ideologii politice şi din amvonul taberei de vară pentru tinerii galbeni ca lămîia ne serveşte o răftuire originală a partidelor din patria nostrae. Evident pe primul loc se pune pre sine conform vorbei “jeacă am, olecuţă de bataie ştiu…”.

Cum de la un timp Popescul se dă tare în parole fraternele, e normal ca faţă pe prezumtivi ascultători de Paraziţii să fie la fel de colorat ca un ofticos cu lumînarea pe piept. Nu ştiu cine l-a-nvăţat să o scoată pe aia cu “frate-miu”, dar dă bine pe sticlă, mai ales ca aniversăm un an de la dispariţia Elodiei. Las la o parte că ăla care i-a răspuns cu “da domnule prim-ministru” e un soi de preș de picioare, dar mă gîndesc că aplaudacii din respectiva sală habar nu au cu ce se mănîncă ideologia liberală și confundă cațavencianismul ubevist cu o adevărată piață liberă.

Peste tot în lumea asta liberalismul înseamnă o micșorare semnificativă a birocrației pentru a încuraja inițiativa particoleră și prosperitatea firmelor mici și mijlocii. La noi ți-ai făcut o firmă treci la tăiat copaci pentru a face rost de hîrtie de mîzgălit situaţii peste situaţii. La noi presupusul ocnaş pacuraru, liberal din tată-n fiu, mai ales el, nu binevoieşte să răspundă la o sezizare cu privire la ITM Bucureşti unde cozile sunt mai ceva ca alea de la carne pe timpul Ciuruitului. La noi ca sa-ţi faci o firmă la bloc trebuie să înghiţi tot soiul de mîrlănii ale vecinilor ca să nu carecumva să nu-ţi semneze. Başca ultima hotărîre cum că trebuie şi comisia de cenzori să-şi de cu apostila. Mă distrează în special cum aprobă orice mărire de pensii “propusă” (a se citi impusă) de pesedei, de parcă e o normalitate în situaţia în care ţara asta nu produce mai nimic.

Acum Tăriceanul se dă artist la varieteul lui Vanghelie din Ferentari şi uită că el şi liberalismul e un soi de legătură contra naturii definită de domnu’ Amedeo între două informări la Secu. Animatorul de la Palatul Victoria nu uită să dea o limbă caldă şi catifelată ocrotitorului său, tovaraşul Ion, fără de care îşi căuta procentele sub tabloul lui Stolojan, scos de pe perete ca să nu-i strice borşul de dimineaţă.

p.s. Ubevismul e ideologia partidului Unde Bate Vîntul. E vorba de idei, iar nu de buzunarele noastre.