ţi se par lucrurile simple desfăşurarea lor conturul umbra lăsată spre a fi ocolită somnul sau poate aerul dintre mersul tău agitat şi statuarea lor implacabilă. toate ar fi trebuit să aibă un rost o expresie o definire departe de ambiguitate sau reguli sfîşiate de cîini crescuţi să rupă.
nu ştiu cum am crescut noi. poate strîmb sau poate nu ştiu ce înseamnă noi. eu am crescut singur. întrebarea pe care mi-o pun e unde-mi începe depărtarea. cît de departe sunt, ştiu. ai spune că de aici de lîngă tine, dar nu e chiar aşa prietene. de aproape, depărtarea nu se vede. se trece cu vederea politicos, uneori chiar afectuos pînă la un punct. de acolo începe depărtarea. din camera mea unde mă mişti doar eu fără politeţe cu gîndurile curgînd pe pielea-mi ce se lasă de pe timp. de acolo putem spune că mă îndepărtez de tine de logică peticită de regulile inventate doar pentru tine, valabile acum, iar nu şi mîine.
ţi-am pus cîntecul ăsta cetitorule pentru că e suferind, iar nu că e trist. eu sufăr mă doare imparabila aplecare spre logica modificată din mers. mă apasă zîmbetul cu care-mi spui că merge oricum cu care doar alţi-s de vină cînd şi tu şi eu şi ei suntem acolo doar ca să fugim de realitatea pe care o înjurăm parţial de care nu ne atingem dacă suntem implicaţi. şi suntem. iar am să-ţi vorbesc de politică de hîrtia aruncată pe stradă de imbecilitatea puturoasă a devenirii funcţiune publică de speranţele puse în cioatele noastre de adevăr şi de scuipaţii pe care ni-i întindem pe faţă răcnind că e rouă.
eu tu el ea noi voi ei ele. co-mu-ni-ta-tea. ţa-ra. na-ţia. po-po-rul. cînd cineva îmi spune săracul popor îmi vinde deja să vomit. cum bine îi spunea un rascrucificat patron de miniteleviziune unui ipocrit lingău că toţi sunt la fel şi el se bucură că mai toţi îi calcă pe urme. povestea bunului simţ e o rara avis, iar a te da înapoi cînd pute e aproape un nonsens. “pute, pute, da-i călduţ!” corect. cîteodată apare ceva lumină şi-i vezi cum sar să o dreagă, dacă nu cumva sursa se autostinge spunînd scuzaţi pardon bonsoar. şi-a dat seama că nu e bine şi-şi va rupe mîna-n vastul următor.
ar trebui să mă lase rece. pînă la urmă e doar o trecere şi nimic mai mult. ar trebui să mă ţin de altele dar cum încă nu am aflat care-s altele privesc trecerea ca pe-un război iar nu altfel.
Completat sub: r life | Tagged: comunitate, genova, natie, noi, paolo conte, popor, roman, romania
ce am scris nu are legătură cu cineva anume. e starea mea faţă de onor poporul din care fac parte cu care-am crerscut si după cum se vede am să şi mor.
Cred ca a sosit momentul sa scoatem paharutele alea speciale din dulapul unde se prafuiesc de mai bine de un an…
daca zici matale…
“ar trebui să mă lase rece. pînă la urmă e doar o trecere şi nimic mai mult.”
Ar trebui dacă toți ar fi la fel. Se vede că tu nu ești la fel și nici cine vede războiul.
Frumos scris . In rest , aproape toata lumea e multumita . De ce ? Nu stiu, sincer sa-ti dau un raspuns. Tu si inca citiva vreti mai mult mai repede mai bine. Profetia lui Brucan a dat chics. Cei douazeci de ani necesari trebuiau inmultiti cu 2 sau chiar 3. S-a inselat omul si nici tu nu vei mai prinde vremurile bune…asha cum le vrei tu. Majoritatea zice ca e bine, ca daca n-ar fi ar ar face ei ceva….
Se vede orizontu bun si pozitiv in ultimul pasaj: ar trebui să mă lase rece. pînă la urmă e doar o trecere şi nimic mai mult. ar trebui să mă ţin de altele dar cum încă nu am aflat care-s altele privesc trecerea ca pe-un război iar nu altfel. Pai daca nu te-ntrebi care sunt si altele nu o sa aflii…
Dar daca tot ai drum prin fatza dulapiorului prafuit cu saniutza pusa la-nvechit….trage o dushca si zi-le cu Marco Masini ceva de dulce
http://de.youtube.com/watch?v=-2hKzxUYrnM
melancolie? nu, scarba. asa e. si nimic nu se va intampla. ma uit acum la stiri si vad marea campanie facuta de realitatea cu impadurirea. e foarte bine ca ong-uri si televiziuni se implica in proiecte de ecologie. las’ ca e trendy si in plus au aparut si fonduri grase de la ue. dar nu pot sa nu ma intreb unde s padurile alea pe care acum incercam sa le refacem. impaduririle nu vor putea niciodata sa tina pasul cu defrisarile. poate ca daca macar cativa dintre oamenii care le au taiat ar fi in puscarie si daca altii ar avea aveile confiscate am avea mai putin de plantat. dar nu i nimic, o sa plantam niste copaci, la primavara vin iar inundatiile su dupa aia facem campanii nationale si teledoane. de vinovati nimeni nu intraba nimic. si nu intleg de ce, ca doar suntem inainte de alegeri, si acum e voie…
Salut Dan. E totul în regulă? Înafară de politică oricum.
Nu reușesc să postez nimic. Sper că ești ok.
?
Dane, am postat ieri de mi-au ţiuit urechile şi totul s-a dus … la cer. O fi fost ceva pe la mine-n bucătărie?
nu am vazut ca nu am avut timp sa intru.
unde?
acu am vazut. am recuperat
totul e in regula, eu sunt cam intors pe dos in rest ne petrecem
Mă bucur că ai revenit.