poveste

“ţara noastră-i vaca noastră
trei scaieţi puşi într-o glastră
luată-n cap şi-n mare zor
când mergeam lin prin obor“

într-o zi ne-am liniştit. am venit din ziare pe la casele noastre şi nici măcar chef de ciorbă cu ardei iute, obraznic, nu ni s-a năzărit. se terminase tot binele de făcut cu toporul, iar drumurile erau pline de aşchii precum carnea noastră cea de toate zilele şi lumina ochilor şi pajiştea albastră văcsuită cu diabet. în mai toate geamurile ţăndări de lemn de sticlă de ciorapi. radioul furniza o muzică ce ne colora cu triluri miţoase bucătăria. pe gresia lucioasă tremurau zvîcnete de hîrtie. poezii opinii programe ditirambe legende campanii ştiri proză scurtă glume ghiduri manuale. biblioteci obligatorii ningeau pe-afară. memoria se scurgea înclefăind pardoselile căile de acces scările intrările trotuarele şi blocau ieşirile.

nu ne mai putea da nici măcar bună ziua, pentru că nu ne mai credeam.