s-or aduna în mieji cu carne brună
vîndute treceri printr-un leat soios
spre a înjura o clipă fără rost
că ne-am fost cîrpe şi-am borît la lună
în spart căuş i-om aduna de-a sila
să nu se-nfete în vlăstare moi
ce-atîrnă tandru de ciobitul ţoi
din care pavoazăm şi astăzi mila
om adăsta dac-o rămîne unde
licheni ai vremii ce-am croit-o strîmb
la margine de apă sub vreo punte
ori în plecatul cu piciorul stîng
nici nu vom şti dacă ne-om face bine
nici dacă am murit cum se cuvine
Completat sub: art | Tagged: poezie, scriituri pe faţa de masă, sonet
[...] Original post by Dan Iancu [...]
De ce imi aduci aminte ca sunt neam prost?
???