o jumătate de zeu

Tocmai intrase şi palmele lui desfăceau solzii de teamă de pe nervurile roz ale hlizitului ei uşor tremurat mirosind a porturi uitate. Dimineaţa părea una asemenea celorlalte în care fecioare cu coapsele ude intraseră în labirint să-l privească dormind. În întunericul duhnind a carne îl zăreau printre hălci de cuvinte şi-l lăsau să le desprindă de fîşîitul sperios al mătăsurilor. Aroma dorinţei ei ca o iederă se urcase deja pe culoarele de cretă şi în spusele lui străpungînd pielea tare a viselor ce-i vor urma.