cică e soare. nu-l văd, eu un cenuşiu de-ţi vine să dormi şi am de umblat după diverse. mă văd cu mugur să dea paraua pentru rezervare, cu tipografia, spusei, cu un prieten să văd ce carte vrea să-şi scoată, cu… mai vedem. lunea e zi lungă şi eu îs sculat de la patru. am mai aranjat ceva la carte, făcut ordine în sufragerie, organizatorice, diverse. m-am gîndit vreo patru zile şi a trebuit să refuz un contract. cum praful nu e apăsat de bani prin buzunarele contului nu am de unde angaja oameni şi să-i şi plătesc vreo cîteva luni. mai sunt şi altele, aşa că am spus nu. caut altele ca să rezist nervos şi financiar. ar trebui să mă ocup mai tare de cărţi. carne ar fi la vreo două, voce aproximativă la una şi idei la alte două. bun, ştiu, poezie nu prea plăteşte nimeni, dar e păcat să le las să mucezească-n sertarele calculatorului.
schema ar fi să o vînd pe asta şi să le plătesc pe următoarele. deci schemă am. pot să dorm liniştit. cînd cum ce mai pe seară cînd ies curcile la plimbare pe corso şi păunii de carton poa’ să-mi lase-n căciulă ceva contribuţii pentru uzul literar. mă rog, pînă acu’ avusei noroc cu oarece oameni. adică suflete pe două picioare. ăialalţi bipezi cu zîmbete ambidextre. ce faci cînd nu eşti în sistem? nu te publică neam. aplaudă la şpriţ şi kanieţ filma. “poezia nu se vinde” zicea un “înţelept” de la o editură. de aia se face reclamă de tot soiul, că restul se vinde. bun aşa. cam cît e tirajul unui autor român? firav spre inexistent. de ce nu ceteşte lumea? de multe. preţ, neştiinţă, timp, selecţie etc. e mişto să-ţi spună cineva că i-a plăcut ce ai scris. şi? am trei cărţi. la niciuna nu ştiu nici tiraj şi nici distribuţie. de promovare mai nimic. pe prima am vîndut-o solo. pe a doua am neglijat-o. un bun prieten mi-a spus cum să fac, dar m-am lenevit şi editura ioc. a treia a fost mai complicată şi nu mai am chef să-mi aduc aminte. de aici ideea cu editura. să fie pe pielea mea. măcar nu mai înjur pe alţii.
am plecat după ţigări.
Completat sub: life | Tagged: bani, bostonmylove, carte, despre înţeles, editura agol, mugur grosu, poezie
da. suna bine. de publicat o carte in regie, scamatorie proprie.
poezia este evident ca nu s/a vandut dupa 90 in mai mult de 1000 de exemplare. si astia cu o 1000 sunt de numarat pe degete. si cred ca tot nu ajungi pana la 5.
asa in regie proprie cel putin daca scoti 300 bucati patrunjel si marar la un loc, cu cateva lansari bine facute, cu ajutorul prietenilor poti spera sa vinzi ceva. depinde te tine. am vazut anul asta vanzari si de 60 de exemplare la autor de fite care si/a facut bine marketingul in “club a” la poeticile lui razvan.
deci se poate.
nici eu nu cred ca poezia mai poate fi vanduta in mai mult de 400/500 de ex.. dar , daca reusesti sa vinzi numarul asta de bucati -leustean cred ca te poti declara multumit.
si ptr. ca deabia acum am descoperit blogul tau cu trimitere de la mugur cu o postare pe rocultura care te avea in intentie ti/l bag pe blogul meu.
cand ai chef si ceva timp si nu prea multa scarba eu sunt pe aici:
http://www.inhalatii.blogspot.com/
nu suna bine ca, vorba lui mugur, se citeste.
in rest om vedea, dar pentru mine ar trebui sa scot si bani din editura asta pentru ca oricum sunt pe drojdie.
te-am pus pe dreapta.
bre, lasa cultura…
vezi cu agri…
ca dinescu !
ca iel zice
cine’l crede ?
ca d’acolo’i vine.
sa’si aprinda
trabucu cu moartea
ceteste ziaru
n-am aplecari d emosier din pacate si ratai impartelile