antonescu al 2-lea

traseul lui Ion Iliescu de la partidul comunist la cel al unui politician care a ajuns sa lupte pentru Constitutie si pluralism genereaza “optimism din punct de vedere antropologic” si este “un efort care merita salutat”

parcă-l văd pe ilici precum un sisif leninist împingînd timp de trei mandate constituţionale bolovanul capitalismului de gaşcă. tovarăşul crin antonescu, antropologul de serviciu al sinergiei iliescu+patriciu=love, a găsit argumentul în susţinuta muncă de diferenţiere dintre matelotul mitocan, băsescu, şi finul cunoscător de animale, ilici. făcînd o proiecţie a înecării în panseluţe a pieţei uniuversităţii, acest fenomen marginal al democratiei româneşti, sub o posibilă dictatură băsesciană distinsul istoric de şcoală generală a prezis intervenţia armatei infinit mai periculoasă decît formaţiunile de mineri blînzi şi antialcoolici. evident că rezultatul e cel aşteptat de masele  liberale: băsescu-i vinovat de sîngele vărsat prin mulţumirile aduse de discipol maestrului de la olteniţa.

că programul gigoloului fezandat sub patrafirul lui patriciu e varză, nu e o noutate. că bipedul încearcă să tot găsească argimente din ce în ce mai “interesante” la singurul punct aflat pe ordinea de zi, jos băsescu, mi-e clar de la alegerile în pnl. că în afară de scuipat viteză domnia sa nu e în stare de închegarea unor idei legate de ţinta sa şi asta e ceva destul de vechi. toate ca toate, dar să fii în stare să comiţi un act de vandalism în istoria încă recentă a ţărişoarei pe care vrei să o conduci e cale lungă drum bătut.

oare de ce ţine morţiş să-l pună prim-ministru pe iohhanis, un biet primar “scăpătat”, cînd conform celor declarate mult mai aproape de el e miron cosma?