din cearcăn gol amiezi de ducă.
de-i iarba moartă un palat
în galantaru-mi de sub pat
mă înfăşor în rîs de Pucă.
n-aş trage-n gol de după cat,
săgeata moare de-ncercat,
mi-i capul dangăt de aluat,
iar degetele vin curat
stors din sclipici de matostat,
cînd galben nu-i de aşezat
pentru copilul de furat,
ce-am fost pe limpedele-asfalt.
din cearcăn gol cînd mi-e de ducă
strecor color la domnu’ Pucă.
Completat sub: art, scriituri pe faţa de masă | Tagged: poezie, sonet
Si daca simti ca ia te-apuca
Pardalnicul de dor de duca,
Sezi ghinisor pe coji de nuca,
Intr-un desen de domnu’ Puca!
pai daca-s in desen se cheama ca m-am dus si toti or vedea ca nu-s…
De-nfigi desenu’ntro uluca
“toti or vedea ca nu’s”…naluca!
Toti or vedea ca nu-s naluca
Ca m-am dus c-o matracuca
Icoana-ntr-un altar s-o pui
la inchinat.
Si-am furat coniac cinci stele
Sa-i fac salba de margele…
Boarfa dracului!
mai tare ca mos craciun…
auzit’am acu’ cu ocaziunea “trecerii la cele sfinte” a lu’ mester Dinica, lung prilej de vorba si de competitzie ‘ntre cioclii tv ce’si disputau stirvul disparutului, ca si numitul Puca participa la bautele traditzionale, alaturi de niste Nitulescu, Rautzchi, Pica, si altzi vestitzi consumatori.
desigur. despre puca se spunea ca primul snaps il ia dimineata cind se scoala sugindu-si mustata:)