mizeria ca cristalul

în perioada interbelică exista un jurnalist celebru în românia ce a lansat sloganul “şantajul şi etajul”. reţeta cumva ţinută la rece pe perioada comunistă a fost reiterată cu succes de douăzeci de ani încoace, iar corifeii ziaristicii româneşti au adus-o la o adevărată stare de operă de “artă”. de la publicitatea mascată pînă la şantajul brutal, toate mijloacele celei de-a patra “putere” în stat s-au dovedit productive. vile, maşini, amante, bani şi influenţă constituie rezultatul unei reţete de succes căreia tînărul ajuns sub instrucţia unor astfel de majuri nu-i poate rezista. dacă încearcă de unul singur, fără a da partea cuvenită, desigur că-şi va rupe dinţii. dar se poate ca materialul lui să fie dijmuit sub forma unei prime pentru el şi restul în casieria corifeului. materialul dispare din raza de acţiune a tehnoredactorilor şi toată lumea e mulţumită.

să nu-şi închipuie cineva că doar srs sau chirieac băiete sunt singurii promotori ai modelului. dacă primul era turnător cu acte în regulă şi al doilea dovedit că a făcut publicitate mascată, există încă destui chiar din diverse publicaţii ce se bat cu cărămida-n piept că ei nu fură, dar nu se ştie cum o anchetă începută dispare subit locu-i fiind luat de oarece reclamă. nu mai vorbim de reclama de la stat, ce pînă mai deunăzi ridicase cotele financiare ale unora nesusţinuţi de vreun rating proporţional. cum în această campanie electorală la televiziuni şi ziare abundă tîmpeniile făcute de băsescu, iar atrocităţile promovate de alţii, inclusv aia cu neamţul prim ministru, pasate cu grijă să nu se spargă, te întrebi de ce oare dispare presa normală şi otevizarea e în plină expansiune.

nu cumva cererea de căcat e fost cultivată cu grijă de aceşti “formatori” de opinie taman pentru a digera în bune condiţii o manipulare pe cît de vizibilă pe atăt de negată? îi vezi pe sticlă, îi citeşti peste tot aproape şi în plus mai vine şi nea mitică din colţ care crede sincer în virginitatea robespierului etalat pe prima pagină precum purcelul de lapte cu morcovu-n gură. foarte rar găseşti o opinie care nu e legată de vreun interes al respectivului “munte de obiectivitate”.

într-o atmosferă dependentă de resurse financiare subţiri, tarată de abjecţiile unor conducători de obiecte mass-media şi jonglînd cu vaniturile, era să spun salariile, celor mai mici venirea unor potentaţi ce comandă “ce vrea muşchiul lor” era absolut naturală, iar natura de slugă a multora ce preferă bogăţia vidanjei pîinii uscate le face jocul manipulator. de aici pînă a vedea oameni îngropaţi înainte de vreme, minciuni sfruntate prezentate ca mari dezvăluiri sau ascunderea după deget, şi ăla murdar, nu mai e vreo surpriză pentru nimeni. mizeria adusă de toată aceasă gaşcă imundă cu alură de imaculaţi face parte din ce am reralizat în aştia douăzeci de ani de luptă cu brucan.