mă mut

aici

brusc

s-a-ntunecat. ceasul e numai trei și lemnul nucului e lucios de la ploaie. brusc e noiembrie.

exterior

cînd totul s-a întîmplat deja de cîteva ori sau oamenii spun același lucru, cu aceleași cuvinte, încît nu mai știi dacă nu cumva se ascund unul în spatele celuilalt să-și rîdă de așteptările tale, e semn că ar trebui să taci, să nu mai vezi și să nu mai auzi nimic din afara acvariului.

situația

gura ți se astupă cu nisip. plămînii se umplu din ce în ce mai greu. mintea explodează imagini vechi, ușor modificate. speranța nu te lasă să pleci de lîngă telefon, care-ți sună-n cap oricînd te-ai îndepărta. mă rog. situația nu e chiar așa de disperată. urmează să semnezi un contract de colaborare.

imagine

vei vedea zi de zi un zîmbet, iar nu o burtă desfăcută cu mațele împrăștiate pe asfalt. frazele vor fi politicoase și seci ca niște procese verbale, iar primăvara va fi precum acest noiembrie abandonat. cînd vei întinde mîna spre corpul lui, va trece prin imagine.

ceaiul

ceaiul cel negru cu imense flori de iasomie s-a terminat și magazinul s-a închis ceva vreme în urmă. o să caut altul și oricum cana, cea grasă, o știi, din care beam ascultîndu-ți sporovăiala despre drumuri, s-a spart dintr-o proastă manipulare. să mă aștepți cît am să fiu plecat. uite, las acasă cadoul tău la [...]

peisaj cu bucăți de pește

n-are importanță nimic, declară întorcîndu-se. nici salutul, nici alergatul de colo colo în spații cu muchii rotunde. de fapt totul era o deplasare a pieptului în direcții variate.

schiță

într-o zi ai să te trezești cu mine la poartă și nu cred că va fi vis. mă voi uita la tine cum tresari de parcă locul meu nu e acolo, în tine, și voi mima cuvinte.

sms

m-am tuns. de oriunde răsăreau fire de păr prea lungi ca să nu fie băgate de seamă. se lipeau de cuvinte, de plimbările cu tine prin cartier, de cîinii vagabonzi ai orașului. aduceau vrute și nevrute. semne de bătrînețe.

poezie

cum poți să înghiți atîta poezie? nici nu mai vorbești normal. halucinezi lexical deja. nici nu știi ce-i aceea și ceri telemeaua în catrene, iar moartea în sonete. n-ai să mai schimbi două cuvinte cu nimeni și nici n-are să se mai oprească vreo mîță la tine. ai casa, blogul, twitterul și ce o mai [...]