Noi, o jumătate de zeu

știi că nu suport   ai grijă de tine, ca şi cum aş fi avut vreodată tot plecînd mereu. ce rost ar fi avut să-i spun atunci că eu şi cu mine eram două lucruri separabile

Noi, o jumătate de zeu

vineri dis de dimineață. scrisoare netrimisă.   plecarea ta de ieri, sau alaltăieri, nu mai țin minte precis, avea în ea un soi de neputință,

întrebarea

ce m-aș face fără tonurile de gri, fără exagerările unei copilării, parte acum din fiecare privire, fără mirările că încă mai sunt și-ndrăznesc să te vreau?

aspecte ale protuberanțelor

uitasem toate suișurile, cu scrîșnitul din dinți, cu popasurile în care treceam de la unul la altul sticla cu apă și mișto-urile, pasul bine înfipt în ieșitura din stîncă. ne-aduceam aminte doar de plimbările în care tăceam învelindu-ne în unicitate. de fapt nu mai nășteam amintiri.

dicționare ocazionale

rația era o serie de cuburi gri, un gri deschis, desigur, aproape lăptos. de fapt nu aveai voie nici măcar să tremuri sau să zvîcnești sau să ieși la plimbare și să respiri dimineața, devreme, aerul verde. pînă la urmă am uitat să ne rugăm, să facem avioane de hîrtie, să ne traversăm cînd primim [...]

prezumții de nevinovăție

ploaia dizolvînd mersul pe jos gesturile mele și jurnalele de știri. istoriile năvălirilor sunt spuse seara cînd uit lumina fricoasă a zilei. tu aștepți ca apa să umple pereții de sticlă ai casei din care vom tăia rechini și lebede viclene . orașul naviga indiferent.

subsolurile ambutisate

iarăși în goana pe sub oraș, în tunelul ce aleargă mai repede decât majoritatea măcelăriilor mobile cu jocuri interactive, iarăși cu socoteli, liste și expuneri indecente de motive, iarăși doar cu mine într-o poveste din care nici eu nu mai plîng. aștept ca textele să crească singura dintr-o maree de imperative, cărțile să se așeze [...]

pachetul tău cu ceai

în pasta ambrată a ceaiului pești roșii înoată mai lent decît s-ar dezlipi imaginea mîinii tale desfăcînd pachetul cu ceaiuri de memoria mea amestecată încet în ceașca de porțelan care s-a spart de curînd de la vreme. e un sfîrșit de august cu imagini rare, vise ce se urmează unul pe altul, noapte, de noapte, [...]

Noi, o jumătate de zeu

nimic nu e liniar, nici măcar acest text, nici măcar această viață și mai ales iubirea nenumerotată de la care vreau doar să existe.

Ileana Bosînzeana

Pe de altă parte, cea neinclusă-n cărțile de specialitate din cauza crizei, Ileana Bosînzeana își tăiase corpul în două de-a lungul emisferelor celebrale, pe la buric, și nu mai