Țara caselor moi

își fîlfîiau largile fuste-nflorate peste tălpile de culoarea caldarîmului

Țara caselor moi

cumva simți cînd amiezele se dizolvă-n galbenul amestecat cu nisipul de sub pleoape.

Noi, o jumătate de zeu

toată noaptea   nu pot dormi[1]. e aproape trei noaptea.

Țara caselor moi

hei, îmi strigă de pe marginea umbrită de un salcîm răsucit ce-şi băgase rădăcinile sub dîra de asfalt, n-ai o ţigară?

Țara caselor moi

dracu ştie ce-i de făcut ca să împaci între ele atîtea de ţi se apleacă pe cînd scuturi vodca din pahar, iar cuburile cu gheață zornăie precum luminile orașului în capul tău mitraliat de vorbe.

Noi, o jumătate de zeu

din liceu   nu-mi place să scriu[1] legat, tematic, cursiv. nici nu sunt așa. sar de la una la alta, mă plictisesc repede, mă plictisește aproape orice în afară de a vorbi cu mine. sau cu tine. vorbesc tot timpul. prea mult. uit și inventez explicații. fantastice. puerile, dar sincere, adică așa le simt, și [...]

Noi, o jumătate de zeu

mai aproape oricum   vor șterge urmele. parchetul trebuie să fie curat și lustruit cu ardoare ,

Noi, o jumătate de zeu

în fiecare mîine te-am văzut într-un vis sau pe o sută de flamuri războinice, pe cutiile de coca-cola și pe

Noi, o jumătate de zeu

cînd citesc despre ușurătate   nu mă uit. nici nu vreau să știu cine a fost, ce a spus sau cum a ajuns acolo. știu că unii s-au fofilat, alții s-au speriat și cîțiva s-au dus singuri.

Noi, o jumătate de zeu

ca de obicei patetisme   eu te-aș iubi răsfirată de limba gîndului dată din craci într-o parte din buze din șoapte