dacă…

dacă… am început să scriu și ăsta a fost primul cuvînt. în spatele lui atitudinea era voit poetică. mă porneam la scris. brusc mi-am dat seama că nu am nimic de spus după această vorbă.

apa de la robinet

- Gaza! Rămîn blocat. Igal se juca rînjind cu M16. – Ți-e frică?

despre direcție

asumă-te ca pe propriile tale cuvinte. nu te face că uiți și mai ales nu înlocui culorile cu altele, mai vii mai aprinse mai…

scrisoare de recomandare

Domnule, Nu înțeleg de ce vă interesează persoana respectivă. Am fost, într-adevăr, colegi de clasă la liceu, dar în afară de orele de la școală nu am avut de a face cu el niciodată pentru că eram din medii diferite.

veșnica grădină de primăvară

se vor usca pe tine lacrimile și vei arăta cu pielea pătată de zoaie, îmi spuse-ntr-o zi bătrînul meu prieten zîmbind pieziș ca și cînd m-ar fi luat în rîs.

liniile drept cuvinte

mă simt oarecum nașpa. adică un pic înclinat față de orizontală. un soi de turn din pisa obez cu un picior mai scurt din varii motive.

șarpele din apartamentul cu două camere

deschisese ușa în pielea goală. pielea atîrna de la cura de slăbire acută. pe alocuri culoarea ei devenea maronie fiind și pătată pe alocuri de forme neregulate.

copilării

expresia dantelată a dinților tăi peste buza de jos, umedă de la zeama pistruilor, vara, pe cînd toate jurămintele cîntăresc o mie de ani…

pauză de știri

am să schimb totul. de la culoarea cuvintelor, pînă la linoleumul de pe hol, chit că e imitație de parchet și nenumăratele mele amante leșinau orgasmatic, precum lebedele mici pe muzica boleroului lui ravel.

leapșa

curgerea nu e mers, îmi spunea cu un kent unu în gură sorbind lacom din paharul cu vodcă.