nu m-am gîndit vreodată la o idee și să încep să scriu. de obicei încep cu o sintagmă sau cu o imagine, ceva mic, ușor de manipulat. important e să se dezvolte. îl privesc și îi văd toate protuberanțele de care mă agăț ca să cresc ramuri, ființe, autostrăzi, blocuri, perechi, mere și mai ales ambiguități. nu e neapărat ca să le termin acum. poate azi, poate peste ceva timp, poate nicicînd. important e să mă uit pînă nu mai văd decît pielea întinsă, iar obiectul e strălucitor. măcar pentru mine. de fapt să-ți spun un secret. eu și cu mine suntem prieteni.
Like this:
Filed under: art, aspecte inedite din viața lui
privind in trecut
lucrurile s-au aranjat ca o piramida
iar eu am scos astazi una…din baza ei
vreau sa simt adevarul
levana