sms

amiaza căscată de soare cu buzele-ţi alintînd tija prelungă a vorbelor pulsînd a cerneală. zîmbesc.

sms

mîine. acum e o noapte precum coapsele-ţi reci aşteptînd sărut. ieri. va veni dimineaţa cu sînul tău stîng căutîndu-mi palma închisă. azi. amiază se lăsase prin camere.

sms

mă întrebi cum e cu dragostea mea şi glumesc ca şi cînd nu te-aş dori ca pe înc-o răsuflare.

sms

dacă apuci să spui ceva, petalele violete deja se vor ridica pe gîtul vrerii tale îmbălsămînd cuvintele.

sms

labiile tale parfumate împrăştiind cuvinte.

sms

pieliţa aproape transparentă a neuitării. înspre nord frunzele m-ascundeau a linişte. înmiresmata desfacere a genunchilor tăi în negru magnific.

sms

geometrie de cioburi adunate după tăiş. punem ipsos de carne proaspătă, parfum aburind din colecţii eterne, valuri cît visele mele cu coapse înmugurind deasupra oraşului şi trasăm diagonale cerşind. ne vom amesteca mai apoi în zeama tîrzie a străzilor.

ţara caselor moi

dacă închizi ochii sau îi cureţi de ce ai văzut de

istorii grăbite dragoş descălecă moldova pe care oricum n-ai

ţara caselor moi

se aşteaptă o margine

de unde lumea dă timpul prin cerc ca prin

gâturi unduite în sticlă o istorie

dactilografiată cu grijă la intrare îndemnuri de

a lua cu tine imagini ţara de sus cu coaja tare

dulceagă apusul e doar limpede stat de

scuze

lucrez la “tata…” caut, sparg, cioplesc, slefuiesc…

mă inhibă zgomotele, aici e un ciocan pneumatic de mai bine de-o săptămînă. aştep şi nu mă pot desprinde de carte. ai crede că e o fericire, dar nici aia cu “scrie cu sînge” nu e valabilă. la nici-o carte anterioară nu a fost atît de intens sentimentul de ataşare, deşi ştiu că odată tipărită îmi va fi străină, cum nimic nu mă mai leagă de celelate. nu ţin minte versuri sau fraze, ţin poate minte atmosfera… imbecil spus. mai corect e să vorbesc de imagini, cadre, poze.