cioflacii

[textul e mai vechi si fara diacritice, scuzele mele!]

compasiunea baloasa a cioflacilor agatati de cearcanele visului tau era cam betiv saracul si zimbete puhave incolteau intelegatoare pentru bunul mers al natiunii impamintenite in hirtii si amenintari era dus de colo colo la raspintii pentru a distra poporul imi place cum vorbesti si mai vreau sa te ascult spuse turnind in paharul deja uscat domnilor masa s-a terminat plecati privitori-n masini lucitoare nicicind noroiul nu fusese mai argintiu sub clarul de luna al capului albastru de cintece nicicind mindru de minunata-i rostire om bun deschide-ne poarta si omul bun avea doua rinduri de chei cu gusi poleite de un colt de masa pentru domnul poet isi permite sa umble un an in aceasi adidasi luati de…