blatul

nu, nu e o reţetă. e vorba doar de paranoia naţională a blaturilor indiferent de domeniu. am încetat să mă mai uit la liga lui mitică de ceva vreme, nu de lata, dar am şi treabă, iar cu nervii nu stau aşa de bine ca să-mi permit să-i stric pe politică, fotbal, tocşăuri şi alte bălării. îmi e de ajuns faptul că stau într-un oraş poluat, nesimţit, printre oameni ce dau cu declaraţiile-n populaţie, iar faptele… mă rog.

vara,…

…vorba cuiva, a venit marţi pe la prînz. obositor anotimp într-un oraş obositor. nu cred că mult timp de-acu-nainte p-aci va fi mai putin stresant. poate naivă, oricum păguboasă, ideea că vine primăria guvernul preşedintele şi rezolvă, iar noi vom ţopăi fericiţi pe bulevarde, e măsura prelungirii unui comunism original cu ceva naţionalism de bon ton, care ne face să votăm toate prostiile pe internet, cu un pic de nesimţire balcanică şi cu o imensă doză orientală de eludare a timpului.

libertatea şi presa

iar şi-a pierdut preşul-jucător răbdarea şi a dat cu muci-n fasole

de-turnătorii

“Si mai e ceva. Traian nu a semnat acel text pentru privilegiile vremii, pentru avansare, ci pentru a pleca. Daca toti laudatorii lui Ceausescu ar fi procedat ca Traian si ar fi plecat din tara dupa primele texte, Romania ar fi aratat astazi altfel.”

aşa se încheie un articol despre o poveste tristă.

aflu de la prietenul mugur…

…ca nemescu a fost reclamat la ue… musiu pascu, fost ministru si actual taietor de frunza la ciini in parlamentul iuropean, se gasi cu jalba-n protap. ia de cetiti!

Bourdain în ţara caselor moi

În Cotidianul un articol bine documentat. Interesante sunt şi comentariile. Cred că avem de-nvăţat de la aşa ceva, iar nu de a sări înţepaţi cum avem obiceiul.

cioflacii

[textul e mai vechi si fara diacritice, scuzele mele!]

compasiunea baloasa a cioflacilor agatati de cearcanele visului tau era cam betiv saracul si zimbete puhave incolteau intelegatoare pentru bunul mers al natiunii impamintenite in hirtii si amenintari era dus de colo colo la raspintii pentru a distra poporul imi place cum vorbesti si mai vreau sa te ascult spuse turnind in paharul deja uscat domnilor masa s-a terminat plecati privitori-n masini lucitoare nicicind noroiul nu fusese mai argintiu sub clarul de luna al capului albastru de cintece nicicind mindru de minunata-i rostire om bun deschide-ne poarta si omul bun avea doua rinduri de chei cu gusi poleite de un colt de masa pentru domnul poet isi permite sa umble un an in aceasi adidasi luati de…