și am luat de pe pereți praful vocii tale

de pe podele mirosul tălpilor furișându-se-n pat

sunt făcut dintr-o mulțime de cioburi

de trupuri înghesuite-n corpul meu diform

las-o-n morții mă-sii de treabă

i-ai spus

n-ai auzit de adams

și-mi reproșezi mirarea mea

ieri nu ți-am scris

nu pentru că mi s-au terminat vorbele dar era o ceață în mine

faptul că-ți scriu zilnic cumva la aceeași oră

e un soi de necesitate

desfăcută

(ca o scrisoare de dragoste pe noptieră)

desenez

forma corpului tău de literă

cu mâna-ți stângă

dai la o parte

precizia e și un punct

e și o tăietură fină dar și o cuprindere clară