plouă

și coaja e atît de udă încît

bătem cîmpii

cu sufletul

regina din saba n-avea

mirosul tău dorind

imaginea corpului tău ieșind din cadă

trecînd prosopul portocaliu

mi-e dor să stăm

așa lăbărțați la o masă cu blatul de marmură

încep să dezlipesc de pe pereții acvariului

desenele cu tine

desigur că mi-am dat seama

că mesajul era modificarea semnăturii

dumnezeule

cel care știi să începi

nu era cine știe ce de capul ei

dar îmi plăcea cum se lipeau palmele
de coapsele ei

omul pasăre tăia valurile

sub privirile rugătoare ale clanului său ce doar putea să se uite