aspecte inedite din viața lui dan iancu

întotdeauna cînd a trebuit să aleg am făcut-o direct, fără ezitare, și nu mi-a părut rău. mai bine spus, mi-am impus să nu-mi pară rău pentru că totul e la timpul trecut. nu mai poți muta ceva și să nu strici toată șandramaua, or cam țin la dugheana asta de lucruri de mirat ar zice unii. eu nu mă mir. mi se par atît de banale, precum orice viață sau orice cuvînt spus într-o trecere. vi se pare căutată sintagma „într-o trecere”? așa și este. am făcut o pauză pentru că nu venea nimic și am pus în locul gol un spasm ideatic. nu o idee, ci un surogat, care sună frumos. auzi la el, mincinosul, „într-o trecere” de parcă ar fi un zeu maiestuos pășind în eternitate… nu e hilar cîți oameni cad în capcana cuvintelor? mulți confundă noțiunile cu vorbele, mulți cred că există o aură ce înnobilează… pe dracu’… cuvîntul… ce să mai repet. e inutil. rîndurile spongioase, ce dispar la o privire atentă, umplu viața, inima, sufletul, ziua, universul, orizontul etc etc… aparent toți sunt de acord cu „ce din coadă au să sune”, practic nimeni nu bagă de seamă că o grămadă de ziceri, ce le colportăm cu alura că suntem profunzi, nu au nici adîncimea sifonului chiuvetei din bucătărie. cînd le spui „cujetă” un pic, îți dau dreptate pe moment și continuă la fel. sau găsesc scuze. „nu am chef de ceva profund” sau „ei lasă și tu acum”… m-am trezit dimineață și am intrat în baie. continui să citesc o carte clară, un roman care după părerea unora e poetic, deci nu e roman. mie îmi place. de obicei cînd invidiez pe cineva că a scris un anumit text, îmi place. mă simt în obiectul respectiv și imaginile se derulează de la sine. nu-mi dau seama cînd am ajuns de colo colo și apa se răcește. eu nu scriu așa. nici pe departe. nu stau să explic de ce o fac într-un fel anume. mi se pare indecent și poate greșesc. poate. scriu oricum în mai multe etape și cel mai mult îmi place scrierea cu texte pe care le-am făcut altă dată. nu e mai profund, sunt doar eu și așa-mi place să fiu. după cum spuneam. nu regret nici-o decizie luată pentru mine în ăștia șaizeci de ani de cînd îmi aduc aminte că sunt. pentru că sunt.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;aspecte inedite din viața lui dan iancu&8221;

  1. aş pleca niciunde
    să nu-mi localizez stările
    optimistul s-a ascuns după perdea
    aud doar vociferări incoerente
    pot doar să număr absenţele
    dintre bătăile inimii

  2. meci, Hanuca Sameach,
    te-am citit in Luceafarul
    felicitari, esti in forma
    si eu. al 7-lea nepot s-a nascut.
    levana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s