aspecte inedite din viața lui dan iancu (6)

sper că am dormit vreo cîteva ore, se gîndi și se uită la ceas. era transpirat și de la praful, care-i stătea ca o mască pe față, pleoapele funcționau mai greu. patru și ceva. mai avea timp de un duș. se ridică încet pe marginea patului pliant și se frecă la ochi. nu era o idee prea bună, dar reflexul prima și se trezi că băgase un soi de glaspapir între palme și pielea obrazului așa că se opri. căută cu tălpile șlapii și dădu jos de pe el cămașa leoarcă în jurul gîtului. cotrobăi după săpun, șampon și prosop. a, prosopul era pe perna. pe el dormise. le luă în mîini și ieși din cortul enorm cu poalele ridicate sa lase un soi de aer îmbîcsit de praf, nisip și căldură să circule-n voie printre cele opt paturi goale. la duș nu era nimeni. lăsă slipul pe prosop și luă doar uneltele de spălat în camera unde erau țevile și pălăriile găurite prin care curgea apa. se lăsă sub jetul de apă și după cîteva minute deschise ca lumea ochii. urmă ritualul normal și după ce se șterse își spălă slipul cu atenție să dea jos din încrețituri nisipul. își legă prosopul vernil în jurul mijlocului aparent al trupului deja rotund și plecă spre cort.
– ai făcut baie? îl întrebă șmuel trebăluind prin m16-le lui.
– da. plec peste un ceas în tură.
– cu cine?
– păi cu camioneta lui ițac și daud lîngă mine.
– a, tură normală.
– da. începu să se îmbrace. ciorapi, chiloți, cămașă, pantaloni, bocanci. la bucătărie o fi cineva?
– nu cred. l-am văzut pe beni mergînd la baie.
– bun așa. atunci să punem una mică pentru relaxare. scoase din sacul de voiaj o sticlă de arac și-și puse într-o ceașcă de plastic albastru de vreo două degete. merse apoi spre un umbrar unde, într-un cazan, erau cuburi de gheață. mă rog, pluteau mai bine zis cuburi de gheață într-o apă rece. puse cu polonicul atîrnat de margine cîteva în ceașcă. lichidul luă culoarea laptelui. se întoarse la cort. luă arma și începu să o desfacă. mecanism prea fin pentru atîta nisip, futu-i, își zise și începu să o ștergă cu atenție. nu era nici-o plăcere să descoperi că s-a blocat cînd ai niște indivizi nu tocmai prietenoși în fața ta.
– ți-ai tras doza, dane, zise rîzînd sașa întrînd în cort.
– vrei și tu?
– cum nu și se înființă cu ceașca albastră.
– vodcă, arak, whiskey? la barul lui iancu meniu variat, zîmbi el.
– vodcă, de parcă n-ai ști.
– mai facem și noi conversație să se mire fraierii. luă sticla de vodcă și-i puse juma de recipient.
– mai pune, zise sașa.
– las’  să mai fie, nu fii lacom.
– ți le fur eu.
– atîta-ți trebuie. acum ai grija de ele că tu vei fi de vină indiferent de cine-o face.
– vezi să nu, rîse sașa dînd pe gît tot conținutul. nu te uiți la mine?
nu era nevoie. bine făcut, într-un tricou de marinar, ce-l purta tot timpul, sașa nu era foarte înalt, dar aura că fusese în afganistan îi dăduse la-nceput o aură de luptător. asta pînă cînd i-a îngrozit pe gradați cu ieșirile lui aiurea lăsîndu-și partenerii fără spate doar pentru că lui i se părea că unul de pe stradă se uitase urît la el. toți se uitau urît la noi pe față fără excepție. de la țîncul de cîțiva ani pînă la îi bătrîni. și noi ne uitam urît la ei, așa că la capitolul iubire eram chit.
dan nu mai zise nimic și-și puse cu grijă la loc arma. luă vesta anticuțit, că antiglonț era prea scumpă pentru soldați și oricum nu te-apăra împotriva bolovanilor aruncați în cap de pe acoperișuri, își puse cele opt încărcătoare pline și alea patru grenade, luă casca cu parbriz de plastic arma și se tiră către locul de întîlnire. acolo era doar șoferul, paul, auzi nume de evreu, tot din românia.
– salut, dane!
– neața, paule, zîmbi dan.
– neața pe dracu să ne pieptene, că acuși e seară și noapte și iar pe cărările gazei, mama mă-sii.
– păi nu vruseși tu să vii în israel?
– păi da, dar nu în gaza.
– dragule, mie mi s-a spus de la ambasadă că ăsta-i trocul. o excursie pe an de o lună pe banii statului, așa că…
– da, știu, mersi…
– cînd mă gîndesc că eram poate sub ceaușescu, prefer gaza, chit că pot ajunge erau fără voie între patru scînduri.
– da’ ceaușescu nu mai e de trei ani, iar noi an de an în excursie…
– dragule, cînd ai plecat nici nu-ți trecea prin minte că cel mai conducător va fi detronat, așa că…
– ai dreptate.
– mersi, știu. salut ițac.
– salut. suntem gata?
– să vină daud.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;aspecte inedite din viața lui dan iancu (6)&8221;

  1. Memorii Danule?
    Mi-a placut… E o bucata din viata ta, care stiu ti-a lasat o floare pe tzurloi, dar halca asta de viata Eu nu ti-o cunosc…. 🙂
    Shalom!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s