aspecte inedite din viața lui dan iancu (13)

ar trebui să iau o pauză de povestit și să expun încrengătura familială a subiectului studiului nostru. să încep cu „s-a născut la… în…”, dar o grămadă de amănunte încă nu se știu sigur. veți protesta pentru că în epoca internetului, a bazelor de date și a informațiilor rapide astfel de amănunte se știu înainte ca personajul să afle că i-au fost cerute. e adevărat, dar (am mania „dar”-urilor) o parte din informații au fost măsluite de preopinent de ani buni de zile, de cînd lucra pe calea victoriei la unul din cele mai puternice centre de calcul din țară. în acea vreme organele vroiau deja să dețină datele despre toată lumea și cum respectivul era un mare maestru al bazelor de date a fost chemat să își dea obolul, cum se spunea pe atunci, în această problemă. pe cînd alcătuia țesătura de legături între orice era posibil, i-a venit ideea salvatoare să înlocuiască anumite lucruri ce-l priveau direct. astfel și-a creeat o identitate aproximativă, pentru că toți îl știau drept „dan iancu”, iar numele lui real zăcea în dosarele prăfuite al celor de la cadre. asta pe lîngă o a doua identitate ce avea în comun cu prima doar fotografia, mă rog, alta, dar în fond și la urma urmei aceeași față, și anumite litere din prenume. numele de familie îl păstrase pentru că mai nimeni nu-i spunea „dane”, ci toată lumea îl lua de „iancu”, fapt deranjant pentru că urîse cu patimă armata sau pușcăria. de a doua nu avusese parte, dar dacă s-ar fi descoperit malversațiunile cu care se ocupa, nu i-ar fi fost moale. știa ce riscă, dar de frumusețea jocului putea să încerce să pretindă că e un test sau un joc sau, în fine, altceva. inspirația era cea ce-l dusese pe toate căile pînă atunci și nu avea de gînd să renunțe. pe scurt, aranjase astfel încît cele două identități să fie validate și deja ele lucrau. una la servici și alta la persoanele cu acte depuse pentru plecarea definitivă. se căsătorise în scripte cu o femeie frumoasă, plină de pistrui, care nu-l cunoștea. avantajul era că, fiind evreică, îi putea da un motiv mai lesne de susținut în a evada din raiul ceaușist. din păcate socoteala de acasă nu-i totuna cu cea din tîrg și din cauza unor turnătorii, spunea el, a așteptat un an jumate. cert e că pînă la urmă el sau altcineva a plecat și în drum spre tel-aviv se gîndea ce le va spune ălora de la mosad cînd îl vor intervieva. se pare că s-a descurcat și a dispărut din raza noastră de acțiune. atunci despre ce vorbim aici? care e subiectul, dacă „dan iancu” nu e în ceea ce numim „raza noastră de acțiune”? cinstit să fiu nu știu. eu doar vă țin la curent cu evoluția poveștii, care se dezvoltă, după cum vedeți, singură fără nevoie de acționariatul nostru. cert e că personajul există, chiar dacă starea informațiilor despre el este una precară, ca să nu o definim ca fantezistă. unele lucruri de aici vor fi evident falsuri, altele vor fi, dar nu vom ști, iar cele mai multe le vom pune la categoria „ si non e vero, e ben trovato!” lista amantelor, slujbelor, pașilor, mîncărurilor favorite, emisiunilor de la televizor, a cărților sau a jocurilor pe calculator va fi doar ceva care să închege obiectul subiect și nu mergem cu el în vreo instanță. e vorba doar de el ca personaj curgător.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s