alterarea ca dispariție

De ce scriu doar toamne? mă-ntrebă cineva, profund alterat în mișcarea de pendul a cuvintelor. Și de ce atîtea bucăți din tine, atîtea indecente vorbe și aduceri aminte, atîtea poezii pînă la urmă? Vocea îi devenea mai acida, ca o ploaie, iar mîinile-i uitaseră grațioasa poziție, de zbor. I-am spus că… nicicînd nu fusesem pe-acolo… Nici seara, nici dimineața… Și nici în iubirea dintîi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s