a nu ști

Nici nu tăiasem posibila placentă cînd amintirile ce-or să fie năvăliseră umplînd camera albă. Îmi lingeau sîngele ce-mi șiroia pe trupul mai proaspăt decît fructele coapte ale dimineții în piață, chicoteau înghiontindu-mă și-mi șopteau la ureche, dar nu știam cuvintele. Nici imaginile. Nici drumurile…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s