aspecte inedite din viața lui dan iancu (17)

ninge de o săptămînă. sau aproape. nu mai țin minte precis cînd a început, dar noroc că am la parterul blocului un magazin cu de toate. nu chiar de toate, doar țigări, pîine, vodcă, felicitări de crăciun și conserve sunt, așa că nu trebuie să bîntui prin orașul înfundat cu alb. și cerul e alb. îți vine să crezi că dacă dai cu mîna o să se facă albastru strălucitor, ca spre finalul primăverii. blocul glasat cu cărămidă roșie, cu jumătăți de hexagoane ieșite în stradă, e parcă mai mohorît în lumina ușor cenușie a amiezii. stau și scriu la cele două volume, cu pauze în care mă uit pe internet sau joc ages of empire. și asta cu scrisul non stop e un soi de salvare. îmi închipui că așa au fost lucrurile, deși am o memorie aproximativă, iar amănuntele le pun de la mine. încerc să fiu sincer, atît cît pot. povestea cu sinceritatea e un soi de obligație față de mine sau, mai precis, față de imaginea ce mi-am creat-o despre mine în capul meu. și care, evident, vreau s-o impun. mă deranjează dacă alții nu cred că sunt așa cum le spun eu că sunt, cum cred că sunt, cum… îmi închipui că sunt. închipuirea, fantezie, construcțiile imaginare sunt o parte din mine. lumea din capul meu e plină de lucruri imposibil de văzut și cred sincer, mă rog, în existența lor. deci sunt convins că dacă voi da cu mîna pe cer, ar rămîne o dîră albastră și aș putea aduce primăvara dacă m-aș chinui să șterg fereastra prin care ne uităm. de ce nu o fac? întîi pentru că știu de mistificare. doar eu o produc. nu-mi plac deziluziile și nici o anumită punere la colț. m-aș prăbuși în interior fără să mă mai apropii de ecranul alb, cuminte și cerșetor ce mă cheamă să torn minciunile, hai totuși să fiu sincer și crud, astea pe care oamenii le cred ca fiind un semn de imaginație. după capul meu imaginație, vine de la imagine, nu?, e atunci cînd obiectele devin altele, iar reacțiile lor, toate au reacții, sunt tot alea. stați așa. nu e vorba de înlocuiri ca-n basme. broscoiul nu devine prinț nici dacă-l tai, iar pielea porcului e șoriciul, nu o deghizare blestemată ce se va încheia cu un happy-end la final. nimeni nu încalecă nici-o șa numai pentru că rimează cu „așa”. e vorba că înfățișarea e tot o reacție, una la privirea ta, o acțiune, deci cum spuneam mai sus nu modificăm reacțiile. Obiectul se schimbă pentru că știm mai multe și-l vedem altfel, mai amplu poate. îmi vine în cap un exemplu. e ca și cum după ce ai făcut dragoste trăsăturile persoanei iubite se schimbă. prima impresie se schimbă în ceva mai profund și te trezești uneori că aceleași amănunte, ce nu chiar ți-au plăcut, devin frumoase și depinzi de vederea lor. iubirea, spun eu intuitiv, desigur, e un soi de cunoaștere. nu una de gestionar aflat în vacanță care trece pe lîngă un morman de cartofi și, automat, face un calcul de fezabilitate, ce cuvînt… cam așa ceva. cum să cunoști mai profund ar fi o rețetă furnizoare de imaginație. tîmpeniile cu multitudinea de personaje, modul cum ele se mișcă sau alte asemenea bălării nu sunt în sine decît experiență acumulată. nu o să scrii niciodată altceva decît zace în tine sau despre ce zace în tine. fantezie ai numai atunci cînd obiectele acelea din interior ies cu o viață adevărată, iar nu o simplă pastișă. în sfîrșit. îmi veți replica cu argumente despre sf sau polițiste, despre poezie sau cine știe ce povești amabile. pentru că nu mă veți contrazice decît amabil. mă rog. nici nu suport agresivitatea și prostia. atunci eu n-am nici fantezie, nici imaginație, doar transcriu mecanic ce fac. poeziile sunt doar o aglomerare concentrată de fapte frumoase, veți spune, iar eu vă voi zice că lumea aia există așa cum e scrisă, o văd, o pot atinge… mă contrazic. și?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;aspecte inedite din viața lui dan iancu (17)&8221;

  1. la noi ploua mereu.soarele e in ceatza. ne-am pus radiatorul care daca e inchis
    te simti ca si afara dupa citeva minute
    am deja sangele subtire, pielea strevazie, nu mai sunt puternica
    ma doar oasele si visele
    robotes si uit uit si-mi aduc aminte
    ieri mi-am uitat la rugaciunea pentru al 7-lea nepot
    pur si simplu mi s-a sters din memorie numele
    ca o gaura neagra in creier
    sau lipsa de vitamine in cuvinte
    in fapt magazinul din colt are si la mine de toate
    dar urcatul scarilor pe viitor sunt o bagatela doar pentru tineri
    pastilele de cholesterol te inmoaie, cele de tensiune te conserva
    pina cind nu mai poti transcrie nimic „mecanic’
    iti lipseste furculitza,uleiul de ricin, copasele calde
    bianca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s