aspecte inedite din viața lui dan iancu (19)

dimineața, cînd în halatul gros, bleumarin cu dungi roșii, gri și verzi, ieșea din baia mică, ideile despre ce ar mai putea să scrie dispăreau, iar în fața ecranului mintea îi era complet blocată. se gîndise să-și ia un reportofon, dar în fața aparatului cuvintele nu mai aveau aceeași încărcătură, se uscau precum pieile ce reptilele și le schimbau periodic. citise undeva că îndoiala e măsura geniului, dar pe el citatele deștepte nu-l încîntau, deși furniza destule. mult mai bine ar fi fost ca să scrie cum gîndea, singur în par înainte de-a adormi, ori în plimbările lungi și încete. atunci era fericirea dată la maxim, lucrurile se petreceau alături de realitatea prin care mergea lent, într-un ritm din care nu-l scotea niciun fel de veste. tot acolo ajungi și ceva timp în plus nu mai contează, mai ales cînd e de rău. nu cred că ar fi fugit vreodată după sau de ceva anume. știa că nu va putea să bată recorduri și nici să întîrzie pentru că termenele și le punea în așa hal încît să le poată respecta. ura întîrzierile de orice fel. repede devenea nervos, prăpăstios și orice îl scotea din sărite. rarile lui depășiri față de limitele impuse, erau bine argumentate, deși doar se scuza, înțelegînd de la sine că el nu întîrzia niciodată. nu putea pricepe de ce unii îi cereau socoteală, iar o sprînceană ridicată era semnul unei enervări care-i cobora nivelul de decibeli emis, făcîndu-l pe celălalt să ciulească atent urechile. azi era o zi în care lucrurile nu mergeau cum ar fi vrut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s