aspecte inedite din viața lui (20)

dacă totul ar fi la fel de simplu… dacă totul ar fi măcar la fel de simplu… sau poate dacă totul ar fi simplu…din păcate, după cum știm deja, nu e chiar așa, ca să folosesc un eufemism, iar infernalul carusel în care ne zbînțuim cu toții nu are reguli și nici comploturi conducătoare. mult mai sigur e să te scoli dimineața, să-ți faci valiza și să aștepți o posibilă plecare. unde? n-are rost să te gîndești. nu ai destulă imaginație și nici nu ai vreun catalog cu destinații de vacanță la-ndemînă. desigur, dacă ești cineva chibzuit, vei refuza opțiunile pentru că vrabia din mînă nu se dă pentru păunul de pe gard, dar vei visa ani în șir la acel păun. în cazul cînd alegi gardul, te vei minuna de minune (era să spun de „minunea minunată”…) și după un timp, relativ scurt, pentru că orice se sfîrșește e scurt, vei regreta aceeași ani de zile finalul, care n-a fost din vina ta și nici a altuia. a venit cum vine apa caldă la robinet, după un timp de așteptare. nimic, dar nimic nu e pe vecie, iar dacă spui că te-ai învățat cu finalurile suicidale, minți cu nerușinarea unuia care spune că nu-i e frică de moarte. mie mi-e frică, bă, mi-e frică de mor… (rîs, public dezabuzat care aplaudă). orice final e o moarte. mori de nu știu cîte ori în viață, înainte de moartea aia care contează, de unde nu mai ești, de unde nu mai privești, de unde nu mai îți dai ca boul cu părerea despre tot ce mișcă, inclusiv despre fotbal. nu există viață după moarte. n-am de ce să cred asta. moartea e moarte. final, kaput, kanieț filma ai înțeles? și în scurtimea asta de viață nu capeți ceva pentru vecie. nici ființa ta nu e pentru vecie. crești, te rablagești și mori. asta dacă apuci. dacă nu doar mori. hrană organică pentru alte lucruri vii. înțeleg perfect de le unii sunt contra incinerării. ne-am hrănit cu lucruri vii, devenim și noi hrană copiilor copiilor noștri „în veacul vecilor”, cum spunea calboreanu cu glas de bas și se prăbușea după tiradă. a murit și el. voi muri și eu și tu. n-avem scăpare, deși ne dorim asta cu orice preț. dacă ai fi pus să duci o viață de doi lei numai să fie infinită, nu ai alege-o? nu? mă-ndoiesc. pur și simplu nu te cred. totul are un preț, dar aici nu te tocmești ca la piață. e o singură propunere… de fapt nu e niciuna. cînd mai ai puțin și te miști ca dracu atunci îți vei dori să reiei anumite lucruri, să le faci altfel, să te gîndești că dacă ai fi spus altceva sau ghiveciul cu mușcata roșie l-ai fi așezat în stînga sau mai știu eu ce bălărie era altfel finalul nu venea. ba venea, bă. venea că poate te călca un dement cu mașina pe refugiul de tramvai și el scăpa cu suspendare, suspendarea mă-sii de viață. scurtă, bă, scurtă…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s