pe atunci mama mea…

i-am spus azi dimineață la mulți ani și să trăiești o mie de ani. mi-a răspuns doamne ferește și știa ce spune pentru că e bisericoasă și pentru că s-a retras de mult în lumea căreia îi spuneam la discotecă, o ironie blîndă, cum se ducea ea indiferent de vreme la orice slujbă. pe la prînz e acasă. încălzește ceva de mîncare și mănîncă singură în apartamentul cu trei camere pe unde mai sunt doar amintirile, ce bîntuie. tata cînd făcea cîrnații pe la jumatea lui decembrie și-i atîrna la geamul bucătăriei și-n balcon, unde aveam într-o ladă plină cu fîn aromitor merele de țineau pînă-n primăvară, pentru că mie nu-mi plăceau și nici sor-mii. mai era vinul. jumate alb, muscat ottonel, îmbătător de miros, și jumate roșu, puterea ursului cum îi spunea tot românul la un soi de cabernet sauvignon sau vreo amestecătură cu trupul de un roșu închis că păta faianța, cum spunea plescăind de fiecare dată cînd îl sorbea satisfăcut unchiul ion din moldova, fratele mamei mai mic și mai bețiv. știu că nu-mi spusese niciodată cineva că nu am voie să beau. îmi luam singur în ibric vin și-l degustam în fața ferestrei de la sufragerie ce dădea în spatele blocului, loc de tăiat găini, curcani sau porci, plin de copaci și unde vara ne făceam corturi din țoale. mă uitam la zăpada cu urmele covoarelor ce erau bătute înainte de crăciun cu fața în jos pe omătul alb ca să fie curățate și proaspete că venea revelionul sau crăciunul, nu-mi era clar pe vremea aceea, pline de oaspeți așa încît zile întregi ne mutam de la o rudă la alta întinzînd mese grandioase cu nelipsita salată de boeuf și cozonaci, bașca fripturi și cîrnați subțiri dintr-un amestec de carne de porc cu puțină oaie și ardeiați de-ți lua gîtul foc și-l stingeai repede cu vinul rece scos într-un ceainic de tablă verde emailată. nu mai țin minte cînd gătea maică-mea, dar masa mare din sufragerie cu blat adăugat ca să fie mai lungă găzduia festinuri ce începeau pe la doișpe și se terminau a doua zi dimineața asta chiar dacă nu eram decît noi singuri acasă și ne uitam la programul de la televizor. mai tîrziu, cînd am început să mă duc pe la petreceri mai de vîrsta mea taică-meu scotea o sticlă de whisky din care beam un păhăruț înainte să plec de acasă și ciocneam toți minunîndu-ne de băutura capitalistă demnă de ștabi de la partid sau miliție. tîrziu de tot am auzit că la noi în bloc au stat și securiști, care-mi păruseră simpatici și veseli, dar asta e o altă poveste de cînd crescusem și învățasem să nu mai fiu chiar așa de sincer cu toată lumea. nici cu ai mei. învățasem să tac și doar mă uitam la ei din spatele sticlei care crescuse ca un zid și prin care ei vedeau un copil, parcă al lor, ce se mișca precum păpușile cu cheiță. trecuse vremea pe cînd o întrebam pe mama mea extrem de înaltă pe atunci cum îl cheamă pe ăla de se uita la mine de pe balcon și ea îmi zîmbea mai frumoasă ca oricine, mai minunată ca toate vremurile, mai bună decît ciocolata…

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;pe atunci mama mea…&8221;

  1. ce frumos…si tava aia verde oare de unde o cunosc? sa nu uiti Darie, nimic sa nu uiti…

  2. O, da! Pe atunci mama, acum amintire… : ,,nu îmi mai aduc aminte de nimic…”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s