veșnica grădină de primăvară

se vor usca pe tine lacrimile și vei arăta cu pielea pătată de zoaie, îmi spuse-ntr-o zi bătrînul meu prieten zîmbind pieziș ca și cînd m-ar fi luat în rîs. de fapt mă lua peste picior clar. pe semne se săturase de scrisul meu cam prea trist pentru cheful lui de primăvară cu litruța de alb și bucile de-abia-nvelite de bumbacuri colorate. eram în grădina de vară deschisă de cîteva zile, era puțină răcoare mieroasă de primăvară cu un soare zemos și strălucitor deasupra umbrelelor atotcuprinzătoare. pe la mese doar cîțiva consumatori, iar cei doi chelneri stăteau la intrare pe două scaune de lemn cu lacul dus pe alocuri. leneși din fire și hoți, de te-ntrebai a doua zi după beție cum dracului s-au dus paralele, zăceau cu fețele-n sus să se bronzeze în aerul clar și curat al prînzului. l-am strigat pe gogu să-mi mai aducă o carafă de vin alb sec, destul de băubil, că oricum nu aveam chef să mă duc acasă după iarna asta de pomină din care ieșiserăm brusc. ce te face să crezi că nu s-au uscat în straturi succesive, precum solzii unei reptile, întreb eu rînjit. dacă ți-aș spune te-ai pierde și ai riposta violent, pentru că nu-ți plac adevărurile altora, ci doar pseudo-sinceritatea ta față de publicul aplaudator din care tu însuți faci parte. nu mai zîmbea, era brusc serios și mi-am înghițit replica tăioasă ce-mi stătea în gît. știam ce ar fi urmat, iar disculpările erau doar un nisip mișcător ce mă halea clipă de clipă. ai fi vrut să spui ceva, acum, chiar acum, dar știi bine că n-ai să ieși vreodată din spusele tale și nici din părerile tale despre orice. adevărul, dragul meu, e o formă de dictatură. puțini cred că are nuanțe, diferențe, puncte de vedere… foarte puțini… după cum îți spuneam acum ceva timp, e o hidră cu multe capete, iar dacă tai vreunul se vor iți alte șapte, mă rog, numărul nu contează, dar sigur vor fi mai multe care să te sfîșie. știam. de știut știam. nu simțeam asta, dar știam că unicul e o adunătură de tîrîturi maligne. de ce nu e totul mai simplu? de ce? el perora despre pluritatea adevărului duplicitar, eu primisem cărăfioara, soarele strălucea…

Anunțuri

Un gând despre &8222;veșnica grădină de primăvară&8221;

  1. nu stiu dar templu tau seamana cu al meu
    nu pot rupe nicio floare
    ascult gingurit de copil amenintzat de katiuse
    si nu-mi mai pun intrebari
    levana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s