majusculele ca o serie de fotografii

de ce scrii cu litere mici, doar cu litere mici? de lene, ți-am răspuns, sau din cauză că mă cuprinde uneori un soi de depresie (așa se spune?) în care regulile mă strîng. îmi spun că informația e tot aia, liniștea n-are majuscule, iar a scrie e un soi de vindecare de mine. e ca și cum m-aș descărna de prea lunga durere mocnită a ființei mele. sună patetic? se poate. încerc doar să spun lucrurilor pe nume, în felul meu, fără să mint. spuneam cuiva că poezia e un limbaj precis, tranșant. imaginea e a unui satîr în mișcarea de sus în jos tăind osul. gîndește practic. lama masivă, lucitoare, mișcarea rapidă, oricît de lungă ar fi epopeea, fotografiile într-o secvență de aparat de mare calitate, soarele la amiază, fețele clienților așteptînd să le vină rîndul, pumnul strîns al măcelarului pe mînerul de lemn întunecat al obiectului, carnea așteptînd placidă desfacerea ei de sine, butucul de lemn indiferent la izbitură și pocnetul înfundat al finalului. nu bagi în seamă micii stropi de sînge sau carne, nu remarci decît iscusința sau placiditatea meseriașului. ți-a pus într-o hîrtie bucata, a cîntărit-o, ți-a spus prețul, ai plătit, ai pus pachetul în sacoșă, ai dat bună ziua sau un la revedere și ai plecat. afară strada cu vînzoleala ei de mic cartier cu oamenii pe care-i știi de o viață. ai avea ocazia să te-ntrebi unde-s călătoriile în deșert sau explorările din junglă, dar le-ai uitat. te oprești. pui plasele jos, bagi mîna în buzunar, scoți pachetul de țigări, light de acum, extragi una, de obicei de la mijloc din primul rînd la vedere, o pui între buzele crăpate, pui pachetul la loc, scoți bricheta, aprinzi țigara iei plasele în mîna stîngă, pui bricheta la loc și-ți reiei drumul către casă. nimic senzațional în tot acest periplu. ori o majusculă trebuie să fie excepțională, un soi de iubire profundă pe care s-o împărtășești cu toată lumea. ție ți s-a refuzat. atunci de ce aș folosi majuscule?

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;majusculele ca o serie de fotografii&8221;

  1. Ma simt, asa ca … Poate pentru o fotografie mai frumoasa? Stiu ca viata e o serie de fotografii anoste, obisnuite, urate de multe ori. Nu scapa nimeni de ele. Dar poate, daca prin noianul de platitudini obisnuite, te stradui sa vezi zilnic o culoare, un fir de iarba, un gand frumos, rasare si o litera mare … Zic.

  2. Noroc ca m-am abonat sa vad urmatoarele comentarii, ca altfel nu-mi dadeam seama ce pe cine intrebi 🙂 E foarte greu de citit un text scris exclusiv cu litere mici. Literele mari mai delimiteaza propozitiile, se urmareste mai usor un text asa. Pe cand un text mic arata ca o propozitie lunga de jumatate de pagina si zau daca nu se citeste greu. Metoda mea de citire e prin fotografierea textului, ori prin citirea in acest mod a unui text cu litere mici, e ca si cum mi-ai arata o poza foarte incetosata la care trebuie sa ma stradui din greu sa percep elementele componente. Na, sa nu zici ca n-am si eu exprimari plastice :))

  3. E adevarat daca e vorba de ziar. din pacate aici nu se produce un ziar, ci, parerea mea, literatura, un obiect artistic. E mai greu dar daca iti place, evident, intri in text. daca nu-ti place majusculele nu ajuta. Are un sens lipsa lor, ca orice deviatie de la reguli. altfel tot demersul ar fi doar snobism. 🙂

  4. pentru mine tocmai in asta consta originalitatea autorului
    te poti opri oriunde sa faci o pauza de meditatie nu unde iti impune scrisul cu litere mari
    eu nici nu ma pot concentra sa scriu cu litere mari
    pierd firul
    levana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s