dimineața ca un clivaj

despărțit de propriile mîini, anexe bizare coborîte din alte ere, cuvintele îi desfăceau acum înaripatele coji de pielea mustoasă a miezului. dus spre buze, gustul acestuia îi flutura amintiri despre limbi de nisip și mări tăiate de bărci masive din lemn închis la culoare. printre pleoapele pe jumătate închise văzu brusc cerul cum se-mpînzea cu linii subțiri prin care curgea. dimineața venea ca un clivaj de sub pietrele mozaicului. pietre de lemn. pietre de piele. pietre din piatră. tot soiul de materiale avute pe-acolo pe unde-ntrupa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s