ție-ți scriu…

eram la ceasul serii, cum altfel, cu trandafirul tău între dinți, numai puțin, cît sîngele să dea o sămînță de geamăt, iar izul călduț o muchie de tăiat liniștea inimii, a aceleia plictisite de amiaza cerată a lungimilor de tot soiul. un tremur de cuprins capul meu în palmele-ți aducătoare de chemări. am știut atunci că nici n-ai să afli cum te vor trece cutremure și ape ce despică pietrele ținătoare de spaimă, nici n-ai să cunoști dacă am cursul în tine sau doar ai visat tunele, trenuri și fum și nici n-ai să mai vrei altfelul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s