poem de grup cu amforă

toți oamenii fumează la mese lungi din lemn lăcuit și scriu încordați poeme lungi despre amfora mergătoare, despre unduirea soldurilor și a buzelor în zîmbet sau despre calmul ce strălucește în aerul amiezii. rar, chelneri în alb aduc carafe clare cu corpuri roșii sau galben verzui și le așează printre foile pline de de scrisuri. nu toarnă nimeni în pahare. e foarte multă tăcere. liniștea e zgîriată din cînd în cînd de fîșîitul unui zbor. aici ar trebui introdus elementul de tensiune care să amplifice drama, dar mi-e lene și-mi place să stau să privesc oamenii, foile, amfora…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s