încîntec normal

cît mai mi-s mîinile moi de la beutură și sfîrcul cu roz doar să-l adulmec cum tîșnește din țîța ta trupeșă albă și gureșă întinsă de-a coasta peste cum fu războiul plescăit de ahuri ciobite cum îți lingeam tălpile ridicate pe dealul umerilor mei peste temei către obraz de-a te simți în cercuri de plută peste găozul de sticlă fumurie în care ții iasomie sau cîteodată tămîie gălbuie mai închisă în licoarea hermafrodită nici vin nici opal doar te simț cu pielea arsură de mal

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s