pubertatea stindard

din mine doar luminile rare ale suburbiilor ar putea să mai iasă cu frica asta de umbră ce-mi hîrșie timpurile. le număr acum de-a binelea, cît să nu cadă peste zgîrciuri de vise sau mai știu eu ce limpezime să strice. de-a stînga era un cer cu coșurile dorințelor ieșite obraznic de cînd frămîntam mugurii țîțelor în generală și degete mici ieșeau la iveală prin pînza aspră-a sarafanelor bleumarin, de-a dreapta doar iarba călcată de tine cu mine privindu-te ca și cum îți simt și acum gustul acrișor de pe degete mele cu care te căutasem zîmbind înfrigurat printre coapsele ce le desfăcuseși sa mă lași. eu eram, da? crezi? eu nu mă mai țin minte atît de aproape, de-n tine. desigur cine să ne mai fie pînă la urmă-n afara noastră celor din mahalale.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s