descîntec pentru televizor

întrecoapsele tale dătătoare de mir prea limpedea născătoare alunecătoare peste limba-mi de aur precum un faur balaur împletind cuvintele moi cracii tăi cei goi îmbălsămatele coapse lucioase de șoldurile ținute-ntre ele surcele cum strigi ți-iese laptele gemut uleios pe pîntec în jos pe un mal frumos te-aș cam mîngîia și nesăruta nerușinat de adînc într-o crîșmă la vale să le curgă tuturor bale pe mesele goale din lemn stătute și nefutute și să miroasă călători a nori și a pizdă-nflorită cu vin aspru de mori miasmă de plită încinsă cu degetele-nmuiate-n tine ca-n colțul de tămîie călîie și să le zîmbești din povești ca unora de la o poștă departe ce-și belesc ochii ca-n carte să mă bat pînă cînd carnea n-o mai stea decît în ieslea de te dusei la crăciun să mă naști să mă cunun să te binecuvintez crăcită adormită și amirosită iubirea mea nemurită

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s