alunecare de sensuri

e o căldură șerpească mai ales cînd alergi. aiuritele liste cu denumiri mai desuete decît valsul pe parchet de nuc și dulceața de nuci verzi îmi împodobesc pereții și enormele buzunare ale vestei de campanie. alerg printre troiene de urlete și nu -mi mai simt pielea între mine și lume. descrierile tac. am să vin într-o seară cu apusul în buzunar păstrat în foiță subțire, aproape transparentă, ca pe-o bomboană mecanică lipicioasă, cum îți aducea vreo mătușă amabilă în vizitele rare la masa de prînz în duminica paștelui. alunec din cotidian ca peștele turcoaz prin acvariu. va fi o mare de frunze ce va da buzna în camera plină de tine și, speriată, mi te vei lăsa în amintiri printre lanțuri părăsite de bicicletă și asperitatea întrebărilor inocente ale unor șaisprezece ani prelungiți. oglinda-ți va fi cum mă uitam demult la desfacerea ta pe sub gene lingîndu-mi buzele de ce ar fi ca să fie în colțuri de carne de-nfipt dinții ca să nu taci și să ma-nfășor în coapse să mor de dor… de zor… de futut… ușor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s